U CAMPU D'ERBAGHJU

Trà finzione è puesia, un ghjornu ci truvaremu in a culletta d' Erbaghju…

Ammancu

Classé dans : Puesia corsa — 5 mai, 2012 @ 9:22

Quandu u nulu furdanu
Impasta calchì timpesta
Eppo ingutuppa pianu
Ogni sarra di a furesta
Sempre mi manca di tè
A to prisenza cilesta

Quandu a notte d’invernu
Tende un filare fridosu
Sottu à i stelli à caternu
In u celu bughjicosu
Mi manca assai di tè
U to ochju luminosu

Quandu hè longu u caminu
Di a spiranza sbagliata
Ma ch’in altrò u distinu
Sempre face un’affaccata
Spessu mi manca di tè
A to manu dilicata

Quandu a vita hè crudele
È a strada straziata
Muchendu l’alma è a pelle
Di a ghjente disgraziata
Torna mi manca di tè
A to voce inzuccarata

Quandu a sorte mischina
Di noi t’hà alluntanatu
È chì di a zitillina
Ogni fiore hè siccatu
Quantu mi manca di tè
U to core innamuratu

Sonniu

Classé dans : Puesia corsa — 15 avril, 2012 @ 9:01

Quale sò?
Sò liberatu
Ma mi sentu assaltatu.
Di tutti sò a preda, a primura,
Piengu, sò spavintatu ma puru stò.

Cum’è un galbu di natura
Sunniatu tantu è troppu
Avà bramu incù stu corpu
Di campà calchì viaghju
Nant’à a quessa cambratura

Fideghju à u cilente di un istellu u ragiu
È m’incanta u surrisu spannatu di a luna
Chì palesa à u mondu cusì grande furtuna
Di gode signe stonde chì pone parè corte
Quandu à u fà di u sole un pintimentu aghju

À l’alba di a morte
Di pettu à mè stessu
Mai ùn sarà listessu
U reame avà
Chì m’apre e so porte
Sarà sonniu o virità?

Ciriola (zitelli)

Classé dans : Puesia corsa — 4 mars, 2012 @ 9:04

Ciriola (zitelli) dans Puesia corsa image1-300x198

Ciriola ciriola
Sempre vistuta di rossu
Ciriola punti neri
Dimmi quantu n’ai adossu?

N’ai unu dui è trè
Quessi i contu cum’è tè
N’ai quattru cinque è sei
Ma questi quì ùn sò mei
Dopu cinque sei è sette
Ottu sarà per prumette

Cincinella cincinella
Punti rossi ùn ne hà mai
Cincinella punti neri
Dimmi quantu tù ne ai?

N’ai unu dui è trè
Quessi i contu cum’è tè
N’ai quattru cinque è sei
Ma questi quì ùn sò mei
Dopu cinque sei è sette
Di più ùn ne poi mette

Spusatella spusatella
Fammi questu u piacè
Spusatella punti neri
Dimmi quantu ellu ci n’hè?

N’ai unu dui è trè
Quessi i contu cum’è tè
N’ai quattru cinque è sei
Ma questi quì ùn sò mei
Dopu cinque sei è sette
Ottu sarà per prumette

Ciriola ciriola
Avà ùn ne possu più
Ciriola punti neri
Dimmi quantu n’ai tù?

N’ai unu dui è trè
Quessi i contu cum’è tè
N’ai quattru cinque è sei
Ma questi quì ùn sò mei
Dopu cinque sei è sette
Di più ùn ne poi mette

 

U valdu musa

Classé dans : Puesia corsa — 31 janvier, 2012 @ 8:01

Più fronde nè acelli
Ind’è u valdu musa
È semu urfanelli

Piovanu mille piume
Cum’è l’acqua pueta
Chì pienghje in u fiume

Ma finita a statina
Ind’è u valdu musa
Cù sguassaghjola è mina

Piuletta è curagiu
Sempre l’omu capeta
Per dà ci un novu ragiu

 

D’appressu à una puesia di H.E. Dayssol

L’arburu pueta

Classé dans : Puesia corsa — 1 décembre, 2011 @ 4:26

L'arburu pueta dans Puesia corsa chataigne1

Mi piaceria di fà à l’usu di un scrivanu

Un puema inuratu d’albore sittimbrinu

Truvendu e parolle cum’è l’alburi danu

Ricchezza è pilone per veste ogni caminu

 

Arricoglie in sicretu l’inchjostru castagninu

È fanne un suchju d’oru chì corre ind’è a manu

Di quellu per amore chì cambia u distinu

Scrivendu i ricordi di un tempu luntanu

 

Tamanta la disgrazia maladettu ch’e socu

Di truvammi spugliatu da nuvembre sfrundatu

È d’avè u me ceppu da i mei squarratu

 

A me ultima risa di misteru è di lume

Cù l’adore turchina piacente di u fume

Sarà senza rancore di dalli fiara è focu

Ritrattu di Dominique Tison


A pichjarina (zitelli)

Classé dans : Puesia corsa — 18 juillet, 2011 @ 3:50

A pichjarina (zitelli) dans Puesia corsa sittellecorsejfseguin

Sempre una pichjarina
Cantichjava incù piacè
Quella muntagna turchina
Duve u larce hè lu rè

Di stu locu lu splendore
Cum’è a so natura vole
Zifulava da l’albore
À u ciuttà di u sole

A natura ginarosa
Di maghju lu vinti trè
À l’acella graziosa
Piugoni n’hà datu trè

U prima disse o mà
Cusì maiò a pianeta
U prima disse o mà
U mondu vogliu vulà

Vularè o figliulè
A pianeta cusì bella
Vularè o figliulè
S’ellu hè quessu u to piacè

Un antru disse o mà
Tanta ghjente in paese
Un altru disse o mà
Campà vogliu in cità

Camparè o figliulè
In a cità a più grande
Camparè o figliulè
S’ellu hè quessu u to piacè

U terzu disse o mà
Ind’è a nostra furesta
U terzu disse o mà
Per sempre ci vogliu stà

Ci starè o figliulè
Ind’è ‘ssu locu biatu
Ci starè o figliulè
À cantichjà incù mè

 

D’appressu à un’idea di Gregale

 

 

Mulinellu (zitelli)

Classé dans : Puesia corsa — 18 juillet, 2011 @ 3:47

Quandu chì a to manuccia
Per mè face un mulinellu
Mulinellu mulinellu
Mossu cù lu vintulellu

Cum’è a fronda chì vola
Mossa cù u vintulellu
Mulinellu mulinellu
Scopri u mondu u più bellu

Parti per fà un viaghju
Ind’è u mondu u più bellu
Mulinellu mulinellu
Lampendu fiori in u celu

Quandu si piglia a notte
Tutti ‘ssi fiori in u celu
Mulinellu mulinellu
Luciccheghja qualchì stellu

Avà stringhji e to mani
Sunniendu ad ogni stellu
Mulinellu mulinellu
Dormi caru anghjulellu

Musicale

Classé dans : Puesia corsa — 31 mai, 2011 @ 10:56

Ogni focu oramai
Cù a musica chì và
Sott’à i stelli assai
Face u paese campà
Cantendu u benistà
Di una vita fatta à LA

Quandu fisca a zilifrina
In e fronde piligrine
A carezza sittembrina
Viulineghja e so rime
Per a manfarina fà
Di una vita fatta à FA

E stagione musicale
Stà à sente o giuventù
FA DO RE LA FA DO RE
Sta canzona universale
A cunnosci ancu tù

S’addurmenta a muntagna
E li sussura a neve
Ch’ella hè trista a campana
Chì chjucchitteghja in a pieve
Tutti i ramenti chì sò
Di una vita fatta à DO

Fresca è schietta cum’è l’onda
Di a spiscia viranile
Un’arietta vagabonda
Corre in i fiumi d’aprile
Caminendu u piacè
Di una vita fatta à RE

A notte

Classé dans : Puesia corsa — 20 avril, 2011 @ 8:40

Notte
Di silenziu vistuta
Ti sentu affaccà
Per pigliammi a manu
E fatti cusì dolce
Chì mi pare di sente
Vicinu
U rispiru di a morte

Site voi

Classé dans : Puesia corsa — 16 avril, 2011 @ 11:20

Site voi dans Puesia corsa y1pmsaltd1coxtxd37ntprjywdjqfxumopieaww7pfrarnxeecuws8fqr27ocg1r8dxskdbvk9h8

Un fiore di l’elpale senza prunu nè spina
À l’entre di farraghju hè ghjuntu in a stridura
Cum’è un pinnellu chì à mezu à a natura
Sfrisgia sette culori trà muntagna è marina

Ardente un istellu di l’alba matutina
À u sorte di marzu luccica in a bughjura
È mette una candela ind’è ogni scultura
Da i seculi fatta in a bianca calcina

Site voi innucenti di dumane a speme
Per fà chì stu battellu di navigate sceme
Ritrovi à l’orizonte u stellu di a vita

Site voi candidi di l’avvene a sfida
Per fà chì Cursichella ind’è un antru albore
Offri à i so zitelli u fiore di l’amore

U cuccu (zitelli)

Classé dans : Puesia corsa — 13 mars, 2011 @ 6:25

U cuccu (zitelli) dans Puesia corsa 58929798coucougrisredu2gjpg

Cuccù cuccù
U cuccu in a furesta
Cuccù cuccù
Hè ghjuntu per cantà

Hè ghjuntu per cantà
U cuccu u cuccu
Hè ghjuntu per cantà
Per cantà u viranu

Cuccù cuccù
Hè ghjuntu u viranu
Cuccù cuccù
Sta mane in a furesta

Sta mane in a furesta
U cuccu u cuccu
Sta mane in a furesta
Ci canta u viranu

Cuccù cuccù
Ci canta u viranu
Cuccù cuccù
Quassù in a furesta

Hè ghjuntu in a furesta
U cuccu u cuccu
Hè ghjuntu in a furesta
E canta u viranu

A lumaca… (zitelli)

Classé dans : Puesia corsa — 8 mars, 2011 @ 11:58

…chì si vulia marità cù un istellu

A chjar’ di luna
Una lumaca
Sempre ci andava
A spassighjà

Disse a volpe
A ‘ssa lumaca
Induve tù
Ti ne voli chjappà?

E li rispose
A lumaca
U mondu sanu
Socu pronta à girà

A chjar’ di luna
Una lumaca
Sempre ci andava
A spassighjà

Disse un ciocciu
A ‘ssa lumaca
Induve tù
A ti voli piglià?

E li rispose
A lumaca
Quassù in celu
Mi ne vogliu andà

A chjar’ di luna
Una lumaca
Sempre ci andava
A spassighjà

Disse un cignale
A ‘ssa lumaca
Cun quale tù
A ti voli scappà?

E li rispose
A lumaca
Hè un istellu
Ch’e mi vogliu spusà

A chjar’ di luna
Una lumaca
Sempre ci andava
A spassighjà

Disse un ricciu
A ‘ssa lumaca
Qualchì rigalu
A li voli purtà?

E li rispose
A lumaca
Li vogliu tuttu
U me amore dà

E ‘ssa lumaca
A chjar’ di luna
Sempre ci và
A spassighjà

 

 

 

Una notte incù tè

Classé dans : Puesia corsa — 7 mars, 2011 @ 10:45

Una notte incù tè dans Puesia corsa jy7piuui

U core hè un misteru è a mente un sicretu
E ciò ch’ùn hè capitu arreca a paura
Ancu u più curagiosu face un passu in daretu
Quandu la so parsona ùn hè micca sicura

Un fiore dilicatu hè natu in a friscura
U pigliu inde e mani ch’ellu ùn pati u fretu
Hà trovu un aggrottu a so frolla natura
Per fà chì farraghjettu per ellu sia chetu

Quandu passemu inseme una nuttata in biancu
L’annannu inde ‘sse braccie ch’e trovu sgalabate
E godu ogni stonda di surrisi graziosi

Spartendu à voce bassa e più dolce cantate
Cun passione fideghju i to ochji curiosi
Sò scimitu di tè ma ùn a sai ancu

Leandru

Classé dans : Puesia corsa — 21 février, 2011 @ 9:51

O Leà u me Leandru
S’è tù senti quella chjama
Sia ne puru sicuru
Ch’elli anu forte brama
Di fatti scopre stu mondu
U to babbu è a to mamma

A nature capricciosa
Ci hà cacciatu di l’affannu
Quandu u nove di farraghju
In avanzu lu viranu
Ci hà purtatu i to ochji
Eppo tesu a to manu

Ai impiutu a nostra casa
Cum’è u più bellu fiore
E di surrisi biati
Ai impiutu u nostru core
Fendu chì per ogni ghjornu
Ti daremu u nostru amore

 

I to parenti

U screnu

Classé dans : Puesia corsa — 19 février, 2011 @ 7:35

U screnu dans Puesia corsa echo1

Tal di Diana u lume à u sirenu
Inde a notte hè sbucciatu un fiore
Vinutu à l’alba per facci un cennu
E sparte una stundarella d’amore

Scupremu trà timore eppo stupore
Di a natura u più altu geniu
Quandu si mette à batte u core
Incù frullezza annant’à lu screnu

Pare un istellu russicciu è luntanu
Lucendu à mez’à una strada di Roma
Chì di un omu hà pigliatu a forma

A ‘ssu cilente s’aisa una manu
E in cuntrastu si mira u to capu
Per a fiertà di una mamma è di un babbu

Nasce a vita

Classé dans : Puesia corsa — 18 février, 2011 @ 9:15

Nasce a vita dans Puesia corsa femmeenceinte1profil2

Quandu l’alba di ‘ssu mondu
Pare un fuculaghju appesu
Ogni capigliolu mondu
Mira u nivulu accesu
Eppo canta a piuvita
Chì face nasce a vita

L’acqualime di u fiume
Corre in alta muntagna
Trà a petra è u lume
Per truvassi una cumpagna
Fendu una corsa scimita
Per l’amore di a vita

Tal u fiore paradisu
Di l’amandulu fiuritu
Cusì bellu u surrisu
Nant’à e labre sculpitu
Di a donna insignurita
Chì porta in ella a vita

Per tè

Classé dans : Puesia corsa — 16 janvier, 2011 @ 7:19

Per tè dans Puesia corsa mainenfant

Vogliu una filetta pone
Chì tù ùn ti ne scordi mai
D’avè l’andatura degna
Eppo fiera di ‘ssu locu

Vogliu una scupiccia pone
Chì tù ùn abbia u fretu mai
Incippendu in u focu
Una tama di ‘ssa legna

A sumente di a vita
Posta l’avemu per tè
E per falla più fiurita
A manu ci poi dà
Per sapè ind’ella hè
E campà ind’ella stà

Un pullone vogliu pone
Chì tù ùn abbia a fame mai
Stigliendu sott’à i stelli
I frutti d’ogni russore

Un chjarasgiu vogliu pone
Chì tù ùn abbia in core mai
A vinice di l’amore
Quandu cantanu l’acelli

A sumente di a vita
Posta l’avemu per tè
E per falla più fiurita
A manu ci poi dà
Per sapè ind’ella hè
E campà ind’ella stà

I sturnelli

Classé dans : Puesia corsa — 3 janvier, 2011 @ 11:34

I sturnelli dans Puesia corsa 335letourneausansonnetsturnusvulgaris

Quandu a stagione si face mischina
A u sirenu li caccia un pernu
S’alluntaneghja cusì a statina
E incun ella u rossu eternu

A l’attrachjata calma è purpurina
Di a natura è di u so guvernu
Hè un miretu ind’è l’aria turchina
Quand’ellu si mette à ballà l’invernu

Sò ghjunti cum’è un istracciu di nebbia
E l’orizonte avà pare una seppia
Pronta per qualchì polcà mistiriosa

E s’é a musica hè silinziosa
Inturchjulatu u so ballu pumposu
Hè di a sera u più maestuosu

U trenu

Classé dans : Puesia corsa — 26 novembre, 2010 @ 8:24

U trenu dans Puesia corsa ajacciob

O lu trenu di Bastia
Digià hè statu cantatu
E per fà tace i canti
Annu l’anu rimpiazziatu
Ma quellu ch’hè statu sceltu
Un hà tantu viaghjatu

Chì ne pensi o Anghjulinu
Di u pocu chì s’hè vistu
U trenu ch’elli anu compru
Un hè statu un bellu acquistu
Pocu l’hà pigliatu u Corsu
E mancu appena u turistu

Quelli chì t’anu u putere
Compranu senza ghjudiziu
U trenu avà stà in gara
Perch’ellu hà qualchì viziu
Ci saria à dumandassi
s’ellu hè veru o fatticciu

A canzona di l’eletti
Un era micca una fola
A spulera sempre u soldu
Sorte di a vulpaghjola
Ma u trenu sin’à Corti
Nè ci fala nè ci colla

U trenu stà in Aiacciu
Bellu postu à u sole
Chì di fallu viaghjanne
Avà più nimu n’ùn vole
Ch’ellu si rode i freni
Cum’è a lana e tignole

U trenu hà custatu in veru
Tuttu l’oru di a Spagna
Ma ùn hè ghjuntu à spessu
In e gare di Balagna
Cusì ci tinimu l’oliu
Per cacciacci ogni macagna

Di quellu chì dicerà
A Vizzavona hà francatu
Avaraghju da pinsanne
Chì u tosu hà sunniatu
E s’ellu ùn durmia micca
O hè cecu o hè bugiardu

In paese di Cervione
Un u fate più u forte
Chì di ghjunghje ind’è voi
Mai ùn sarà a so sorte
Perchè e muntagne corse
L’anu cundannatu à morte

Sbarcanu à battellate
Ind’è noi i giurnalisti
Chì l’affare di u trenu
Purtatu da i turisti
A tutti pare una burla
U techju ùn crede i famiti

Trinichellu o trinichellu
Ai fattu a to vindetta
E ch’ellu t’hà supranatu
Mai ch’ella sia detta
Ma un trenu per l’avvene
Quantunque ognunu l’aspetta

Furtunatu quellu ghjornu
U tinaremu à mente
Ch’avaremu per i Corsi
Un trenu novu framente
E lu nostru trinichellu
In gara starà cuntente

Un sò micca maldicente
Ancu di menu induvinu
Ma pigliata a ritirata
Stattine puru vicinu
Chì di ripiglià a strada
Sarà forse u to distinu

Anghjulì o Anghjulinu
U me cantu compiu quì
Senza pinsà chì a rima
Cambiessi a storia chì
Sempre hè stata eppo sarà
Baccalà per Corsicà

Stelli

Classé dans : Puesia corsa — 18 novembre, 2010 @ 2:53

Stelli
Di pueta
Per fà nasce li canti
Disciuglite e pastoghje
Di a musa sicreta

Stelli
D’arimane
Chì luccicate oghje
Purtate à l’amanti
Un lume per dumane

Stelli
Antenati
Da chì u mondu hè storia
Versi e notte bughje
L’omu hà l’ochji pisati

Stelli
Di a mente
U vostru nome fughje
E a nostra mimoria
Senza lingua si pente

Nuvembre

Classé dans : Puesia corsa — 9 novembre, 2010 @ 9:59

Nuvembre dans Puesia corsa img0152

Prontu l’invernu affacca à a mutesca
Sapendu chì sarà prestu a so ora
Quandu u gricale a notte rinfresca
Mancu l’amanti ùn tardanu fora

Tandu nuvembre appronta a sesta
A lana rossa a gialla è a mora
À a natura li cambia la vesta
Per a so ultima stonda di gloria

È ogni fronda cusì culurita
A farandola incù lu ventu face
Per scopre in ballu a so invistita

U prima fioccu risplende in a cima
È prestu la fisticciola si tace
Chì a furesta si copre a bianchina

Lamentu di u sunadore

Classé dans : Puesia corsa — 16 octobre, 2010 @ 7:37

U mio paese
Viculellu d’amore
Duve sò natu
À l’alba di un fiore
Aghju stantatu u pane
À l’usu di u pastore
È fattu ballà a ghjente
Cù l’arte di u sunadore

Quandu à l’appiattu
Andava zitellettu
Incù timore
À piglià l’urganettu
Per carizzallu di ditu
Eppo stringhjelu di pettu
Sunniava chì un ghjornu
Suneria di sunettu

Sò ingrandatu
È di forte statura
Vulsutu aghju
Campà in a natura
Passendu filice stonde
U ghjornu in a pascura
È a sera à u fucone
À sunà incù primura

Cù e mio capre
Trà piumbone è ghjinestra
A mi scialava
Battendu ogni cresta
Ma quandu ciuttava u sole
Riintriu à a lesta
Chì a sopracena era
L’occasione di fà festa

U me sunettu
Amicacciu fidatu
Tante masurche
À perdene u fiatu
Quandu annant’à a piazzetta
U ballu era cuminciatu
Ogni zitella biata
Bramava un innamuratu

Ma per disgrazia
I tempi sò cambiati
Tutti l’amanti
Luntanu sò scappati
Hè stramurtitu u fiore
In i capelli lisciati
È u silenziu rimpiazza
Quelli valsi passiunati

Caru urganettu
Strumentu tralasciatu
Di e polcà
Ognunu s’hè scurdatu
Ch’avaraghju più da fà
In stu carrughju amatu
S’ell’hè per stammine quì
Solu afflittu è scunsulatu

Aghju passatu
E più sebbiate ore
È di sta vita
Ringraziu u Signore
Ma li facciu a dumanda
Ch’ellu mi mandi à l’albore
Una morte musicale
Per piace à u sunadore

Sittembre

Classé dans : Puesia corsa — 15 septembre, 2010 @ 7:15

Quandu a fronda arrussisce
In e carezze di l’aria
Sò di u sole sittembrinu
Chì pone e so labbre
Nant’à a pelle inurata
Di a natura firita

Quandu a frisculina corre
In u spechju di l’albore
Sò di u lume sittembrinu
Chì porghje a so manu
Nant’à u corpu friddulosu
Di a sarra adurmintata

Quandu l’auturnu sorge
In a vasca muntagnola
Sò di l’acqua sittembrina
Chì scandilleghja a manna
Nant’à e lenze ginarose
Di i chjosi abbandunati

U rimbeccu

Classé dans : Puesia corsa — 1 septembre, 2010 @ 1:24

Nant’à e petre adumbrate
Di e case abbandunate
U silenziu impatrunitu
Face sente u so stridu

Tal’ un anticu rimorsu
U fretu sciacca un morsu
E ughjula un rimbeccu
A e ziglie senza steccu

Per ùn accittà a sorte
Una vichjarella sorte
Cù u so neru scursale
A pusà nant’à u mutale

Stà à circà in u celu
U cennu di qualchì stellu
Chì spiecheria perchè
U distinu hè cum’ell’hè

E ancu per esse sola
Senza dì una parolla
Si ne stà in u currente
Pinsendu à a so ghjente

Oramai hè citadina
Quessa risa zitellina
Chì curria in u carrughju
Da a mane à u bughju

Ma quandu? Quandu sarà
Ch’elli anu da vultà
Incù quella antica brama
Di tene caru a so mamma

Nant’à e petre adumbrate
Di e case abbandunate
Scunsulata si n’hè morta
Sola davant’à a so porta

A candela

Classé dans : Puesia corsa — 2 août, 2010 @ 12:45

A candela dans Puesia corsa candla

Dolce cumpagna di falu biancore
Chì porta a pace di un antru albore
Torna una volta fideghju a luce
Quandu a sera u culore sfughje

In u silenziu di e notte bughje
Cum’una sfiera a cera chì sdrughje
In a candella framette u chjarore
E u ramentu chì u tempu corre

A vita hè listess’à la candela
Quandu a fiara cunsuma a miccia
Allumineghja è dopu sparisce

Nant’à i muri un’ombra s’appiccia
E di cuntrastu a stanza fiurisce
Balla in lume è si spenghje anch’ella

Stonda

Classé dans : Puesia corsa — 11 juillet, 2010 @ 11:18

Hè vinutu l’anfarte cù a musa surella
Per puità u ghjornu di speme cusì bellu
E prontu à fassi sente incù una cialamella
S’ellu avia un cantu listessu à un acellu

Hè vinuta a ninfa sicreta fiacculella
Per scopre di a notte u mondu cusì bellu
E pronta à fassi vede incù qualchì candela
S’ella avia un lume listessu à un istellu

Si sò spenti l’abrochi dopu ad ogni albore
E più cà un urchestru aghju intesu i strumenti
Cà un fanale forse vistu ogni lumera

Ma a luna d’istate risplende à u cilenti
E u silenziu sguassa  u passu di a sfiera
Quandu vi nasce in pettu u fiore di l’amore

Lamentu di a pescia

Classé dans : Puesia corsa — 7 juin, 2010 @ 5:35

 Lamentu di a pescia dans Puesia corsa photo017

A pescia Corsa
Hè statu u me cugnome     
Per quellu chì
Battia u rughjone
Eru in alta muntagna
A gemma di u rione
Chì saltava à a mosca
È civrava u buccone

Passava eiu
E più filice stonde
Quandu l’istate
Ballava incù l’onde
Imbriacata d’amore
Di vede e fiurite sponde
Ghjucava à e piattatelle
Trà e cotulelle tonde

Eru adorna
Di un ardente culore
È di un ghjuvellu
N’avia lu valore
Inde l’acqua cristallina
Spichjulava lu russore
Di centu quatretti rossi
Chì facia u me splindore

Stava biata
D’aligrezza in u pozzu
Altiera è viva
In ogni fiume Corsu
Quandu un ghjornu di viranu
Anu saltatu lu fossu
È una manu assassina
Hà suminatu u so toscu

U ghjargalellu
Fù u prima firitu
Quandu l’alloppiu
E fonte hà culpitu
Fendu chì a pisciarella
Di corre in cantu hà finitu
Ughjulendu un lamentu
Per ogni zattu sparitu

Per rimpiazzà
A pescia cusì fiera
Gattivu fù
Di sceglie a manera
Di mullà senza ghjudiziu
Issa truita straniera
Cù a pelle inargentata
Tutta pichjulata neru

Prestu s’hè vistu
L’affare andà di male
Cù ‘ssa disgrazia
In ogni fiuminale
À l’usu culunialistu
A pescia cuntinentale
Hà pigliatu nome è piazza
Di quella razza lucale

Spirendu facciu
Una prichera forte
Per a salvezza
Di quelle ch’ùn sò morte
Chì d’esse una pescia Corsa
Sarà sempre a me sorte
È di un fiume paradisu
Apre vogliu e so porte

Chì d’esse una pescia Corsa
Sarà sempre a me sorte
È di un fiume paradisu
Apre vogliu e so porte

Puesia

Classé dans : Puesia corsa — 26 mai, 2010 @ 1:35

Puesia dans Puesia corsa cimg3197

Biancu: culore u più virginale
Chì invita signi pueti à parte
Inde qualchì viaghju artifiziale
Quandu u so ditu accarezza e carte

Neru: inchjostru di una stonda à sparte
Fendu intriccià cunsunante è vucale
Quandu a musa impenna incun arte
Ogni pinsata diventa riale

Corre a manu avà cum’un fiume
Punendu l’ombra annant’à u lume
È in cuntrastu ci nasce a magia

Una incù l’altra e parolle in accordu
Cum’è a terza a siconda è u bordu
Face l’incantu di a puisia

Minnà

Classé dans : Puesia corsa — 29 avril, 2010 @ 12:10

Minnà dans Puesia corsa cimg3172

Ti vulia dì
Tuttu u mio ringraziu
D’avè tantu datu
Di ‘ss’amore saziu
È in u me core zitellu
scrittu lu passatu u più bellu
Ma…

Quandu chì i to purtelli
Per mè ùn s’apreranu più
Luccicheranu in i stelli
‘Ssi sciali di a giuventù

 

Ti vulia fà
un dolce basgiucciu
D’avemmi tinutu
Da quandu eru ciucciu
È sempre vede stu surrisu
Chì allumineghja u to visu
Ma…

Quandu chì i to purtelli
Per mè ùn s’apreranu più
Cuntaraghju à i stelli
‘Sse risate di giuventù

 

Ti vulia dà
Una stonda à sparte
Tantu temu oghje
Di vedeti parte
È solu davant’à sta porta
Sarrata per l’ultima volta
Ma…

Quandu chì i to purtelli
Per mè ùn s’apreranu più
Circaraghju ind’è i stelli
‘Ssi ricordi di giuventù

Maghju

Classé dans : Puesia corsa — 11 avril, 2010 @ 6:20

À l’albore di maghju
Affascia u sole
È qualchì ragiu
Sempre incippà vole
In i ghjorni di maghju

Nant’à a sarra di maghju
Un filu di culore
Tesse in l’arbaghju
Un velu di fiore
Per i prati di maghju

Sott’à u celu di maghju
A notte spula
Un lume acciaghju
Stacciatu di luna
In i stelli di maghju

À spassu (zitelli)

Classé dans : Puesia corsa — 8 mars, 2010 @ 3:25

Vai prestu o lumacò
À truvà a ciriola
Datti vole un bombò
In a corte di a scola
È andà dopu à spassu
À sente a pichjarina
Chì stuzzicheghja u tassu
Per tastà a so farina
Macinata in u mulinu
Ind’è lu so camaratu
U catellu muntaninu
Ch’era digià viaghjatu
In u so amicu u ciocciu
Per assaghjà un fiadone
Scucinatu cù u brocciu
Fattu in u San Petrone
Duve ci era un parnicottu
Chì ballava a manfarina
Manghjendusi un biscottu
Cù a russiccia vulpina
Voca è gira è voca tondu
Cusì bellu u mio mondu
Voca è gira è voca tondu
Cusì bellu u mio mondu

U fiore

Classé dans : Puesia corsa — 5 mars, 2010 @ 7:25

U fiore dans Puesia corsa fleurdesneiges

Bianca a friscura attrappa a pieve
È di cristallu a pampana veste
Quandu l’invernu sumena a neve
Pare aggrunchjata a vita in e fureste

Cum’è a manna di mele è di lume
In sta picondria nasce un fiore
Chì cumparisce di un fieru culore
È imbalsama un dolce prufume

Ellu spirava à un antru albore
Duve a brama per u lindumane
Saria un mondu biatu d’amore

Stu fiore chì sarà mortu dumane
Di u pueta sumiglia à u core
Siccatu da e cutrure umane

A 198

Classé dans : Puesia corsa — 23 février, 2010 @ 8:17

Casca in ghjinochju issa mamma
À bordu di u stradone
Quandu carezza Pidana
A fiamma di u falcione
Per à l’imbusca fà mottu
Nant’à a centu novant’ottu

Cum’è in tempu di sighera
incù a biada stradale
Torna hè vinuta sta sera
Cù a so manu murtale
À pigliassi un giovanottu
Nant’à a centu novant’ottu

Quandu di a malacella
Stride u fiscu in a notte
Faci pienghje ogni stella
Di cusì inghjusta sorte
Anni ne avia diciottu
Nant’à a centu novant’ottu

In u locu di a strage
Duve s’hè spenta a so voce
Per ch’ellu ritrovi a pace
Ci anu messu una croce
Cù un fiore biancu sottu
Nant’à a centu novant’ottu

L’amandulellu

Classé dans : Puesia corsa — 15 février, 2010 @ 8:26

L'amandulellu dans Puesia corsa crw3745rt81

Quandu u viranu spalanca i purtelli
Nant’à a sarra un dolce calore
Mischia u mele à u turchinu albore
Per ingannà tutti i lucenti stelli

Di cumparisce ùn hè stancu u fiore
Par ogni sponda di li fiumicelli
Duve si sente fisculà l’acelli
In l’acqualime chì sparghje l’amore

Tandu ogni spiscia ind’è una corsa scema
Quante a ratachja avertisce a natura
Chì di l’invernu hè scutrata a firita

L’amandulellu u prima scunghjura
A sorte incù una virginale gemma
È balla l’apa chì nasce a vita

Niscentria (zitelli)

Classé dans : Puesia corsa — 10 février, 2010 @ 11:10

Aghju fattu una canzona
L’aghju piatta in a muntagna
Sunniendu chì un fioccu
Stracciatu in a notte pagna
A vulia immaculà.
Neve,
Colla in cima issa canzona
Ch’ella amparghi à luccicà.

Aghju scrittu una fola
L’aghju piatta ind’è un nidu
Per sente sì l’acillucciu
Di l’ovu appena surtitu
A mi vulia cantà.
Culomba,
Porta in celu a me fola
Ch’ella amparghi à vulà.

Aghju pensu à una rima
L’aghju piatta ind’è un pratu
Fidighjendu sì un fiore
Incù l’albore sbucciatu
A vulia pitturà.
Viola,
Poni in tarra a me rima
Ch’ella amparghi à prufumà.

Impinnatu aghju una nanna
L’aghju piatta ind’è ‘ssu mondu
Per vede sì un zitellu
Cù un surrisu giucondu
A vulia abbracciacà.
Figliolu,
Teni in core questa nanna
ch’ella campi in libertà.

Viranu

Classé dans : Puesia corsa — 21 janvier, 2010 @ 7:33

A natura ingigniosa
In e cime e più alte
Cù una manu ginarosa
Hà spulatu a so arte
Cù a sumente priziosa
Per fà a vita riparte

D’oru è di ramu hè l’albore
Quandu s’infiara la cresta
Mentre chì l’invernu corre
À piattassi in a furesta
Pare imbalsamatu u fiore
Di ‘ssa lumera cilesta

Virginale a muntagna
Hè di fioccu immaculata
Sottu à u celu chì fragna
Sumiglia à qualchì spusata
Impannata di cuccagna
È di seta dillicata

L’ultimu stracciu di neve
Tuttu fiuritu di lume
A si piglia incù fede
Lacrimendu versi u fiume
Digià briacu di mele
D’acqualime è di prufume

Suminendu frutti è manna
Ind’è signe calanchelle
Conta à tutti a funtana
L’acqua di e piuvitelle
Chì rinfresca è risana
D’aligria e pisciarelle

Tantu u mare hè turchinu
È di sciuma infrisgittatu
Si cala a luna vicinu
Cù un sguardu innamuratu
Risciumendu u so camminu
Di un rispechju inargentatu

Nant’à un lettu di murzella
Un chjirasgellu d’amore
Ind’un core di zitella
Hà insitatu un fiore
Dolce quante a labrarella
Chì di un basgiu hà lu russore

Hè smiraldu u machjone
È di culori vistutu
Quandu di maghju u pullone
Di virtù hè pampanutu
Per accoglie in u furcone
Un niducciu di villutu

Aprite ghjà li purtelli
E cutrure si ne vanu
È state à sente l’acelli
Chì dumane canteranu
A billezza di i stelli
Sott’à un celu di viranu

L’animali in paese

Classé dans : Puesia corsa — 6 janvier, 2010 @ 3:24

In u pughjale dipoi un pezzu
da i vechjaconi è a giuventù
u sugettu in disprezzu
era cantatu di più in più.
Ci vole à dì chì l’inspirazione
vene ancu à Minnà in tempu d’alizzione.

I cunsiglieri per risponde à queste offese
dissenu: « Fà arechja di marcante oramai ùn vale
è u megliu seria d’invità tuttu u paese
à u prussimu cunsigliu municipale.
Cusì, di u partitellu è ancu di u partitone
in quattru è trè sette faremu tace scherzi è canzone ».

Ci vole à dì, per esse chjaru
chì l’affare hè cumminciatu ind’un giardinu,
quand’ellu hè statu messu à paru
l’ortu di u primu magistratu cugnumatu: Spazzinu.
O parsone, o figlioli!! In u so chjosu chì sumigliava à un campu di battaglia
ne era durghjulata tutta a so urtaglia.

Avà, contru à tutti l’animali di ‘ssu mondu paria d’esse nata una feroce vindetta
quandu à quellu cunsigliu, u sgiò merri dichjarò (forse) a so più famosa dicisione:
« À partesi d’oghje, è di tutte e stagione, i maghjali saranu rampinati, è intravata in quattru sarà ogni capretta.
Per u sempre, ghjalli è ghjalline staranu sarrati è muti in u pullinaghju, sarà cusì ancu u ghjornu di l’ascinzione… »
Omu dice, ch’ellu ci ne era per tutti inde u so dicretu,
sintite, era ancu difesu à i calavroni di viaghjà in daretu!!!

Davanti à l’accolta, più i paisani eranu stupiti, più parlava cù assicuranza è sullenità: « Sò u vostru merri,
è a vi ghjurgu annant’à sta piazza
chì di i purcelli, e vaccine, e sgiotte, tanti i cavalli cà i sumeri
di a nostra cummuna n’aghju à stirpà a razza!!!
Ùn mi scordu micca di i ghjacari, chì per elli sò finiti l’abbaghji, per forza o per amore sarà a ghimerra o a tribbia,
è à tutti i patroni è i so animalacci, prumettu ch’anu à falà i  prucessi per i primi è per l’altri a fibia! »

Qualchì mese dopu, di Spazzinu è di a so prumessa
tuttu u mondu si ne ridia.
L’animali in paese parianu tanti multiplicati ch’elli stavanu à rumà à a surtita di a messa.
È cusì, ch’elle sò nate in carrughju e canzunette contr’à a merria.

Muralità:
Oghje in i paesi, l’animali sò i più forti, fateli vutà à elli per cambià e manere
chì senza esse scritti anu digià assai putere.

 

U male

Classé dans : Puesia corsa — 4 janvier, 2010 @ 3:17

Quandu u male per sintenza
porta dulore è affannu
quantu hè cruda l’imputenza
d’ùn pudè porghje a manu
per ùn avè nulla à offre
à una mamma chì soffre

Quand’issa pena maligna
civra è li frighje u capu
esse vogliu in prima ligna
cù un candelu illuminatu
per avè un’alba à offre
à questa mamma chì soffre

Tantu hè mischina a suffrenza
chì la campa oramai
è li caccia a sperenza
d’ùn cunnosce più ‘ssi guai
un surrisu vogliu rende
à a me mamma chì pienghje

Neve (zitelli)

Classé dans : Puesia corsa — 26 décembre, 2009 @ 5:41

Stracciu di neve
Faci un mantellu
Ind’è a pieve
Tuttu hè più bellu

Cum’è un ispechju
Cambii u mudellu
Di u spavechju
In principellu

Cum’è un sartore
Metti un pilone
Tuttu in biancore
À u pullone

Fioccu di lume
À a campagna
Offri u custume
Di a muntagna

Stracciu di neve
Faci un mantellu
Ind’è a pieve
Tuttu hè più bellu

U barone (zitelli)

Classé dans : Puesia corsa — 14 décembre, 2009 @ 7:53

Zembu è biancu
hè u barone,
pedisciancu
è muzzicone.
Chjucu è rossu
u so cappellu,
tene ùn ci pò
mancu un piulellu.
Longa è verde
a so sciarpa,
s’ellu a perde
cotra a so barba.
Cù u pesu
piega a spazza,
ellu hè surpresu
è in tarra casca.

L’Arestu

Classé dans : Puesia corsa — 14 décembre, 2009 @ 7:51

Antichi chjassi di petre frustate
Site u ricordu di a nostra storia
Chì da l’eternu a sumente purtate
Ind’è l’Arestu di a me mimoria

Sparite sò oghje tante scarpate
Annant’à a strada di lume è di gloria
Chì aiutava e ghjente straziate
Sempre à mantene a spiranza soia

Quassù mi pare di sente una voce
Di u passatu vinuta à lagnassi
Di tuttu ‘ss’abandonu muntagnolu

Tandu di punta sopr’à l’alta foce
Per dammi forza adirizzu i passi
Prichendu un ghjornu d’ùn esse più solu

Ella

Classé dans : Puesia corsa — 8 décembre, 2009 @ 11:56

Per un surrisu d’amore
Ella li piace à pitturà
Tal un arcu in culore
U chjassu di u me campà
Eppo mette di pinnellu
u lume ind’è lu me stellu

Per una frolla carezza
Ella si mette à trizinà
Incù arte è tinnarezza
U cantu di u benistà
Ella ghjè u me strumentu
U sussuru u più quentu

Per un basgiu annant’à a fronte
Ella si piglia à sunnià
A questu sole à l’orizonte
Chì per a notte si ne và
Ella ghjè u me viaghju
In core a so partenza aghju

Quandu a stringu di passione
Ella li piace di spirà
Chì per a prussima stagione
Un bellu fiore nascerà
Ella ghjè u me viranu
Quandu li pigliu a manu

U mondu (zitelli)

Classé dans : Puesia corsa — 1 décembre, 2009 @ 5:04

Spunta u sole
Luntanu luntanu
Spunta u sole
U babbu di ‘ssu mondu

Sorte a luna
Luntana luntana
Sorte a luna
A mamma di ‘ssu mondu

Ci sò i stelli
Luntani luntani
Ci sò i stelli
Zitelli di ‘ssu mondu

È tutti inseme
Vicini vicini
È tutti inseme
Ballemu issu mondu

Festa (zitelli)

Classé dans : Puesia corsa — 1 décembre, 2009 @ 5:02

Casca a castagna
Quallà in a furesta
Sciuppa a castagna
Per tutti face festa

Nasce u caprettu
Quassù in a muntagna
Salta u caprettu
Per tutti hè cuccagna

Corre u zitellu
Cù gioia è aligria
Canta u zitellu
Per tutta a famiglia

Natale (zitelli)

Classé dans : Puesia corsa — 1 décembre, 2009 @ 5:01

Per Natale in paese
incù gioia è fantasia
tutte e case sò filice
di sparghje tant’aligria
cù e rise zitelline
ogni stonda hè di magia

Natale Natale
Hè festa ignilocu
Natale Natale
È leccia à u focu

Per Natale in paese
tutti in giru à u barone
sentemu e scaccanate
à mezu à tante canzone
è e ciuffe zitelline
di neve sò e curone

Natale Natale
Hè festa ignilocu
Natale Natale
È leccia à u focu

Per Natale in paese
riunita hè a famiglia
minnà conta e so fole
tuttu incippendu a ziglia
è li luccica ind’è l’ochju
un lume di maraviglia

Natale Natale
Hè festa ignilocu
Natale Natale
È leccia à u focu

Sole marinu

Classé dans : Puesia corsa — 2 novembre, 2009 @ 9:24

 

 

Stanca a ghjurnata e so pitture appronta

Illuminendu lu celu marinu

Quandu à punente u sole tramonta

Versi u mare argentu è turchinu


Di u pinnellu a seta hè pronta

Per culurisce u nulu andarinu

Chì balla pianu sopr’à a spilonca

È mette u lume annant’u so caminu


Stracciu di mele, di ramu è di malba

L’abrocu splende è risciumata hè l’alba

Quandu u bronzu si mischia incù l’oru


Ultimu fiatu di u ghjornu chì more

À l’orizonte viaghja u russore

È di dumane digià m’innamoru



Sarè un omu

Classé dans : Puesia corsa — 19 octobre, 2009 @ 7:50

D’appressu à l’òpara di Kipling

Sì tù poi fighjà sbrumassi u to stantu
È senza una parolla turnallu à custruì
Perde ind’un colpu solu tuttu u to guadantu
Senza alcuna ghjastema dì

Sì tù poi esse amante senza esse scimitu
Sì tù poi esse forte eppo l’amore rende
È puru udiatu ùn udià u nimicu
Per luttà sempre è difende

Sì tù poi accittà di sente e to parolle
Travestite in disprezzu per diverte a ghjente
È sente in e so bocche tante bugiarde fole
Senza tradisce a to mente

Sì tù poi stà degnu essendu cuttighjatu
È populu campà cunsigliendu i rè
È sempre ghjunghje à tene l’amicu à u to latu
Tuttu pinsendu da par tè

Sì tù sai osservà, medità è sapè
Senza diventà mai dubitosu o mastinu
Per ùn lascià u sognu avè issu pudè
D’ammaistrà u to distinu

Puru esse siveru senza ira feroce
Sì tù poi esse bravu è mai imprudente
Sì tù sai esse bonu è saviu in a to voce
Per ùn offende micca a ghjente

Sì tù ghjunghji à fiurisce l’inghjulia di u focu
È sempre di rimenu risponde à l’affannu
Sì tù poi cunsirvà u capu à u so locu
Quandu l’altri u pirdaranu

Tandu i rè, i dii, furtuna è vittoria
Saranu per u sempre cum’è un schjavu domu
È ciò chì vale più cà i rè è a gloria:
Sarè omu u me figliolu

A canzona di u culombu

Classé dans : Puesia corsa — 6 octobre, 2009 @ 1:29

A canzona di u culombu dans Puesia corsa 694910

Quand’ellu cant’u culombu
hè partutu u russignolu
Ogni zitella in sicretu
tene in core un pampasgiolu
Testimoniu stramurtitu
di u so amore novu

Per San Martinu in carrughju
face festa ogni cantina
A dulcezza impassita
di a stagione cammina
Purtendu u caldu à l’invernu
è u fretu à a statina

Quand’ellu cant’u culombu
si cerca a ghjira una tana
Pare imbriacata l’apa
incù l’uva di a Sulana
A mela facciata rossa
hè dolce cum’è a manna

D’esse pichjulatu rossu
à u caracutu tocca
È per caccià li so frutti
sgrigne u gricciu a bocca
Per li morti è li santi
forte a ciccona chjocca

Quand’ellu cant’u culombu
hè ingrussatu lu fiume
S’investisce in u rataghju
di l’insitina u prufume
U prima istracciu di neve
veste a muntagna di lume

U sole si face frollu
è risparmia u so calore
U volu di u culombu
in celu invita à l’amore
Hè svitatu lu Canale
è impiaghjatu u pastore

Quand’ellu cant’u culombu
di ghjanda u porcu hè techju
U sciappale di l’Arnella
luccicheghja cum’un spechju
Pare stampatu in a petra
d’ogni stellu lu rispechju

Sò agrunchjati li ghjorni
cù lu frescu muntagnolu
È si sente u pulindaghju
minà quant’un battagliolu
Di cuntintezza in lu testu
sciuppiteghja lu fasgiolu

D’oru è di bronzu u frundame
in tarra u gricale spazza
In aria u so mulinellu
piglia ogni fronda è a tazza
Rughjinisce u filittaghju
duve hè piatta a biccazza

Porta incun ellu u culombu
l’acqua di e piuvitelle
Chì rinfresca la natura
currendu in le calanchelle
Cantanu per ignilocu
d’aligrezza e pisciarelle

S’ellu stava per disgrazia
mutu u culombu turchinu
Senza mancu un bagu rossu
saria u rochju albitrinu
Eppo di a Cursichella
cambiaria lu distinu

È per l’ottu di dicembre
risona in ogni rughjone
U cantu di u culombu
per difende a Nazione
Prighendu à i so figlioli
a santa pace è l’unione

D’appressu à un’idea di Maistrale

Sucietà

Classé dans : Puesia corsa — 17 septembre, 2009 @ 11:00

Sè tù! estru malignu


U fiore di vilenu


Ch’inseti u scumpientu


Ind’è l’arte antica


E senza alcun rimpientu


T’accogli u nostru sennu


À tempu à u destinu

U russignolu cecu

Classé dans : Puesia corsa — 16 septembre, 2009 @ 6:25

In a friscura di l’alba
puitava un russignolu
era un russignolu cecu
chì stava à cantichjà solu
smiraculendu a furesta
di u so fiscu muntagnolu

Eppo tira un vintulellu
chì s’invita in a mossa
è pittura un mulinellu
sopra ad ogni scopa rossa

In u chjosu di virdura
cusì dolce e rivuccate
chì u russignolu alegru
sussurava à e fate
senza pate a caldana
in i sciali di l’istate

Eppo corre a fiara ardente
nant’u solcu di a vita
attizzendu a sumente
di a natura ferita

Sò merlate e cullette
è per ùn pudelle vede
u russignolu afflittu
hà persu a voce è a fede
ghjurendu d’ùn cantà più
mucate e so loche nere

Eppo brusgia ciò ch’e’ sogu
fracatu di quellu morsu
quandu civra issu focu
in u core d’ogni Corsu

Ùn iscrive…

Classé dans : Puesia corsa — 13 septembre, 2009 @ 9:31

Ùn iscrive. Sò tristu è mi ne vogliu andà.
Senza tè e statine, e notte ùn sò corte.
Aghju strintu e mani ch’ùn ti ponu tuccà,
pichjendu u me core per invità a morte.

Ùn iscrive. Amparemu à more da per noi.
Dumanda puru à Diu, à tè, u me amore!
È risente un affettu ind’è i to annoii
mi pare un paradisu privu di u Signore.

Ùn iscrive. Cù paura, temu u to ramentu
chì hà tinutu a voce chì mi chjama à spessu.
Una scrittura cara hè un ritrattu quentu
per quellu ch’ùn pò beie teni l’ochju appumessu.

Ùn iscrive ste parolle cusì dolce è amare
di quandu a to voce carezzi u me core,
vecu in u to surrisu e nostre ultime fiare
cum’è un ardente basgiu ch’hà persu u so culore.

D’appressu à l’òpara di Marceline Desbordes…

T’arricordi…

Classé dans : Puesia corsa — 15 juillet, 2009 @ 2:04

T’arricordi quelle stonde
quandu vinia lu mare
à cuntacci fole rare
murendu nant’à e sponde
cù ‘sse luce marinare
pitturate ind’è e so onde

 Dammi e to mani
sò ghjà trè anni

T’arricordi quelle stelle
issa sera di furtuna
quandu u tondu di a luna
ghjucava à le piattatelle
nentr’à a to chjoma bruna
ci era tante cullanelle

Dammi e to mani
sò ghjà trè anni

T’arricordi l’alba nova
di prumesse spiriata
nu sicretu di un’uchjata
chì valia una parolla
aghju basgiatu una fata
annant’à a so manu frolla

Zia Divota

Classé dans : Puesia corsa — 15 juillet, 2009 @ 2:03

 Zia Divota dans Puesia corsa 18fuconefiuminale

Ogni petra di Tavagna
pienghje quessa malasorte
è in silenziu si lagna
di vede tutte e so porte
attagnà à u mulinu
l’acquatella di a sorte

U ricordu di Divota
corre sempre ind’è u chjosu
duve a so manu rivolta
cù u stintu primurosu
bangava sempre u tarrenu
per un felice riposu

Inghjuliatu u cimiteriu
face sente signe voce
per cuntà u vituperiu
chì rimbecca in alta foce
d’ùn pudè vene à pricà
annant’à ‘ss’ultima croce

U fiore di Fiuminale
hà campatu una vita
‘ssa virdura di a valle
oghje trista hè sculurita
d’ùn avè in tarra soia
a so figliola smarita

U sole pumuntincu

Classé dans : Puesia corsa — 22 juin, 2009 @ 7:07

A l’albore di ‘ssu locu
ogni ninfa face festa
quandu u sole piccia focu
in a sublima furesta
chì si chjama Aitone
ghjuvellu di u rughjone

 Prestu si vede u lume
chì cammina pianu pianu
cum’è l’acqua di u fiume
nant’à a sponda di u veranu
risanendu tantu a valle
cà i fiori di l’elpale

A billezza face u stintu
d’ogni fiatu pumuntincu

Un fiscu di nustalgia
quandu tira u maistrale
mette in core a puesia
ad ogni musa lucale
è intona in a sulana
i vanti di Marignana

In a Spilonca vi piglia
una fasciata di caldu
ma a spiscia smaraviglia
i prufumi di ‘ssu valdu
è distilla versi u mare
tante essenze dolce è rare

A billezza face u stintu
d’ogni fiatu pumuntincu

Quandu in Portu issa vampa
sottu à la torra si calma
ogni petra porta a stampa
di u ricordu di l’alma
è rende un stellu di pace
à l’altissima furnace

A sfiaccula vagabonda
in u golfu purpurinu
viaghja annant’à un’onda
sin’à Scandula vicinu
per ritruvà u russore
di u ghjornu chì si more

A billezza face u stintu
d’ogni fiatu pumuntincu

Quale sarà

Classé dans : Puesia corsa — 4 juin, 2009 @ 3:49

Quale sarà camaratu
u to sguardu à l’abrocu
chì fideghja u vicinatu
per isceglie bè u locu
chì dumane disgraziatu
sarà toccu di u to focu.

Quale sarà u me cumpagnu
a to manu di spaventu
chì corre appressu u guadagnu
suminendu u scumpientu
senza teme u cantilagnu
di u casale fattu à stentu.

In i paesi spupulati
hè finitu u dolce sognu
a notte sò mossi i latri
per spuglià u patrimoniu.

Quale sarà amicu caru
a to vita di rapina
chì cutteghja u dinaru
cù l’andatura mischina
sottu à u cilente chjaru
cum’è a furba vulpina.

Quale sarà fratellu Corsu
u surrisu malfattore
chì entre à sciaccà un morsu
in a casa di u core
senza pate u rimorsu
à u spuntà di l’albore.

In i paesi spupulati
hè finitu u dolce sognu
a notte sò ghjunti i latri…

Abbissu

Classé dans : Puesia corsa — 12 mai, 2009 @ 8:16

Abbissu dans Puesia corsa stalactitesverticales

Incù a luna falciata
l’oscurità m’accumpagna
torna per una ciuttata
in a notte calma è pagna

Tandu u mare calamita
è invita in ‘ssu mondu
u fiscu di a me vita
in u silenziu prufondu

Sia veru o sunniatu
dolce scialu infernale
mi sentu cum’è allippatu
da e to fosse abbissale

U lume di u me fanale
scopre una petra di viaghju
duve a rocca di ‘ss’elpale
pare un rossu fuculaghju

Nant’à a sciappa variulata
di centu culori accesi
a natura illuminata
palesa i so tesori tesi

U dicoru vistu avà
prestu n’ùn ci sarà più
chì saraghju ad ammirà
ancu à nasce e virtù

Sò mille candelle d’oru
suminate in a turchina
chì fiuriscenu u scioru
di a stella matutina

Briacu di cuntintezza
ogni sensu pare loffiu
quandu toccu a prufundezza
senza più pate u soffiu

Hè calmata ogni pena
quandu in a grotta marina
sentu a dolce cantalena
d’una ninfa canterina

Cercu issa voce latina
chì mi face viaghjà
in ‘ssu tempiu di calcina
duve Nettunu ci stà

Sola a manu seculare
di un pueta di geniu
hà pitturatu ‘ss’ altare
cum’è un arcubalenu

Paradisu di u mare
cù sculture naturale
ogni scanciulone pare
marturiatu da u male

Sottu à l’arca purpurina
quantu aghju passatu tempu
à cuntimplà ogni trina
di u biancore u più quentu

U me core appumessu
ind’è ‘ssu locu virginale
tene avà per ellu stessu
a so sirena minerale

A piuma

Classé dans : Puesia corsa — 26 mars, 2009 @ 2:24

A piuma dans Puesia corsa downohridlake

A mezu à a machja fiurita
mossa cù un vintulellu
una piuma tragulina
à l’alba di u so stellu
cù manera zitellina
facia u so mulinellu

Oghje a piuma vola è vene
à scopre u so avvene

Dopu avè tiratu insù
volta è trinca à u so latu
vultulendu sempre più
ind’un ballu inturchjulatu
l’estru di a giuventù
in u celu inamuratu

Lebia a piuma spula e speme
senza fune nè catene

Cara hè passata a stonda
di u spassu spinseratu
induve issa fiura tonda
cum’è un fiore inchjirchjatu
splendia sopr’à a sponda
d’un sole prestu ciuttatu

Stanca a piuma cala è vene
trà u passatu è l’avvene

Issu volu andarinu
risente avà ogni pena
è si vede u distinu
di a graziosa penna
piglià pianu u caminu
dolce di a notte eterna

Straquata a piuma si tene
à l’attrachju di l’avvene

Minnanna

Classé dans : Puesia corsa — 16 mars, 2009 @ 10:45

Una stella iscalda l’alma
è a so fiura pumposa
mette in a so risa calma
una curona graziosa
è fiurita di vitalba
per u core chì a sposa

Quandu la spiranza canta
à l’albore di un istellu
spunta una brama tamanta
per truvà l’estru zitellu
è insità l’erba santa
nant’à u core urfanellu

U libru di a so bocca
rinvivisce ogni ramentu
fischendu una filastrocca
viaghjata cù u ventu
chì fascia di verde nocca
u so core à u cunventu

In a fiara di ‘ssu ochju
corre un fiume di sapienza
chì porte l’anticu suchju
à u mulinu di a cuscenza
duve nasce un biancu muchju
in u so core in partenza

Tempi di a so faldetta
oghje mandile sfilatu
m’arricordu issa stretta
duve u surrisu passatu
cum’è a seta di a filetta
u me core hà stigliatu

A u falasurmincu

Classé dans : Puesia corsa — 9 mars, 2009 @ 4:48

A u falasurmincu dans Puesia corsa c8dafdf4401ff194bfd849bff2351441

Quandu chjama u falasorma
Una risposta si deve
Fatta sicondu a norma
E l’usu di a so pieve
Cù a più antica forma
Ch’ùn vulemu micca cede

Hè scumpartutu u piacè
Di cantà quelle canzone
Ognunu incù u sapè
Salta u fossu o u rione
Accant’à quelli cum’è tè
Chì ci danu a passione

A nome di tutti quelli
Piglià vogliu issa penna
Per scrive à i vichjarelli
Ch’oramai senza pena
Sintaranu i terzelli
D’ogni neve è d’ogni rena

Site voi u puntellu
Per quella ginerazione
In brama di ‘ssu mudellu
Persu à mezu à u machjone
Duve hè sbucciatu un granellu
Guasi in ogni rughjone

E ci pigliemu à sunnià
A l’inchjostru di ‘ssa speme
Chì a Cultura sarà
E tradiziunale gemme
Per mantene u benistà
Caru di cantà inseme

Oghje e rime di Pumonte
Sò zirlate senza straziu
Per ghjunghje sin’à e fonte
E divvi cù tantu laziu
D’esse u nostru orizonte
Vi ne purtemu u ringraziu

Sempre per mè

Classé dans : Puesia corsa — 24 février, 2009 @ 2:38

Sempre per mè sarà strana a donna,
allora avà ne facciu issa canzona,
per palisà un pocu a so parsona.
Ch’ella sia un’amica o una sposa,
sempre di più li mancarà calcosa.

Sempre per mè sarà una sciagura:
ancu d’istate pate a friscura,
tant’ella hè fridulosa di natura.
Ghjuntu u vaghjime nasce u parapiglia,
è di crema s’impasta ogni riviglia.

Sempre per mè sarà tamanta pena:
di vedela dorme dolce è serena,
dopu si sparta è prestu si scatena.
Vene ad agruttassi sott’à l’ascella,
per sente dì ch’ella hè sempre a più bella.

Sempre per mè sarà forte pinseru:
issu ragiunamentu falzu o veru,
chì vi dice biancu per avè neru.
Eppo vi porta di canzone in fole,
sin’ad avè a cosa ch’ella vole.

Sempre per mè sarà una sfurtuna:
quand’ella move è sicondu à a luna,
a mane hè bionda è a sera bruna.
Eppo s’ella torn’à cambià d’umore,
dumane sarà d’un antru culore.

U capatoghju ùn hè ancu à finisce:
ci vole à stà bassu s’ella scimisce,
quandu un brisgiolu u visu li fiurisce.
Si mai ch’ella si rompi ancu l’unghje,
di u so vicinale hè megliu à fughje.

Sempre per mè sarà un rompicapu:
à ch’ella sorte, corre à u marcatu,
è ghjunghje in casa u bursellu sbancatu.
In a simana si manghja u so mese,
dopu si lagna d’ùn pudè più fà spese.

Sempre per mè sarà un fattu stranu:
sia d’invernu o puru di veranu,
ùn ci ghjunghje à scegliesi prestu un pannu.
Smonta l’armadiu, spachja ogni tirettu,
è tuttu vi lascia annant’à u lettu.

Sempre per mè sarà curiosa a brulla:
s’ella sente in piazza qualchì parulla,
si corre à chjachjarà per ùn dì nulla.
Per u ricapitellu hè sempre à l’asgiu,
ma si pardona sempre per un basgiu.

Culore

Classé dans : Puesia corsa — 17 février, 2009 @ 8:35

Sò eiu a bianca calcina
chì u libecciu hà scialbatu
di sale è di sicchina
quandu u marosu calmatu
cum’è una voce latina
risponde à chì l’hà criatu.

Site i quattru culori
di ‘ssa terra i splendori.

Sò eiu a teghja turchina
u livante di ‘ssu locu
chì risplende a matina
cum’è un ragiu di u focu
di a lucenda argentina
nant’à u tettu à l’abrocu.

Site i quattru culori
di ‘ssa terra i splendori.

Sò eiu u verde d’Orezza
fiore di u San Petrone
duve aghju messu a carezza
in e fronde di u pullone
lacrimate cù dulcezza
à l’acqua di ‘ssu rughjone.

Site i quattru culori
di ‘ssa terra i splendori.

Sò eiu a petra di Piana
corallu di u punente
quandu u lume di Diana
cun quellu di u cilente
fascianu di a so manna
u me russore languente.

Site i quattru culori
di ‘ssa terra i splendori.

Addiu à u pueta

Classé dans : Puesia corsa — 4 février, 2009 @ 3:11

Addiu à u pueta dans Puesia corsa mm

A Martinu…

Quantu saranu cuntente
e ninfe di l’aldilà
s’ella li piace à sente
un  anfarte impruvisà
chì u versu di Martinu
avà li stà più vicinu.

Cù discrissione eppo modu
hai pigliatu u camminu
lasciendu tamantu viotu
à u nostru tavulinu
chì si trova urfanellu
avà senza u to terzellu.

Vuleria cù manera
sapè pitturà u celu
duve pensu chì sta sera
luccicheghja u to stellu
fendu a so puesia
à mezu à a stillaria.

Quandu hè prontu u fangottu
per chjappanne quella via
ogni musa face mottu
cù pena è malincunia
ma u ricordu ci inseta
u stintu di u pueta.

U focu

Classé dans : Puesia corsa — 29 janvier, 2009 @ 10:51

U focu dans Puesia corsa getattachment

Hè un bellu cumpagnone
chì a legna pienghje face
quandu sentu e canzone
nant’à ‘ssu versu chì piace
l’aria mi sumena in core
u so più dolce calore.

Quandu a fiara canterina
balla nentru à u carminu
u focu sfrisgia una trina
trà u giallu è u turchinu
è nasce u culore amatu
d’un velu sfarfagliulatu.

Tandu un fulettu magone
nantu à ziglia face l’onde
quandu frazu à u fucone
e mio più sicrete stonde
salvate cum’è una storia
chì mi brusgia a mimoria.

Incippata hè a vita
cum’è un rochju di machja
chì entre in a partita
di ‘ssu miretu chì spachja
ed ogni suchju incensatu
pare un fume alluppiatu.

A notte d’ogni frastornu
attizzaraghju u russore
sin’à l’alba di u ghjornu
di a cennare chì more
duve rinasce u Fenice
à tempu à e mio vinice.

Un antru lume…

Classé dans : Puesia corsa — 21 janvier, 2009 @ 3:39

Privu di questu sguardu
u me ochju hè culpitu
abbagliatu è feritu
di campà à l’azardu.
‘Ssu ritrattu bugiardu
passatu è infinitu
punia in u me core
un’oncia di timore.

U focu di ‘ssu lume
rispechju di a brusta
d’una stagione frusta
hà brusgiatu e fune.
Hè di manera inghjusta
ammattatu hè u fume
chì mittia in core
un ìntimu calore.

À l’acqua di u pientu
empie vogliu e cime
per a ninfa sublime
d’ogni lavu d’argentu.
Aghju intesu un lamentu
chì curria in l’acqualime
è civrava u me core
cum’è un fiume in furore.

Uchjata d’incirtezza
voli torna sunnià
in u mondu chì sarà
un chjosu di billezza.
Pinnellu di dulcezza
prontu à smaraviglià
a frullezza di un core
chì fideghja u to fiore.

Lamentu di a ghjesuccia

Classé dans : Puesia corsa — 14 janvier, 2009 @ 8:18

A l’ora di a muntagna
azzingata à l’elpale
una casuccia paesana
fumicava per Natale
cum’è un ultimu fiatu
à campà in u pughjale.

U campanile pumposu
cù a ciccona pudente
chjucchava senza riposu
indirizzendu à u cilente
issa prichera dulurosa
si mai chì omu stia à sente:

O cara ghjesia
agrottu di u core
i to figlioli
hanu persu u fervore
di vene è smiraculassi
cù a fede superiore
davant’à e to billezze
smarmarate cun sudore.

 Quì ogni santu
cù u beatu visu
porta l’amore
ind’è u so surrisu
è ci insegna a strada bona
suminata à fiordalisu
duve l’estru redentore
ci prumette u Paradisu.

O Santa Stella
sintite a me chjama
cù divuzione
è forza sò in brama
di cantavvi inghjuliatu
quella mancanza infama
chì hà traditu u Bambinu
è offesu a so mamma.

Tristu anghjulellu
t’hanu brusgiatu l’ale
pocu hè intesa
issa festa nustrale
in u carrughju disertu
u focu tradiziunale
pare per sempre ammattatu
di l’assenza generale.

Solu u silenziu
hè vinutu à vighjà
senza una voce
sta sera per cantà
chjamà vogliu ancu à a Croce
si ella pudia pricà
per fà ‘mmuntagnà i Corsi
chì stanu pà isse cità.

Cari fratelli
si pienghje u paese
di tante case
senza lumere accese
duve a risa zitellina
cum’è duie mani tese
renderia à u presepiu
a magia di ‘ssu mese.

Sirinatu muntagnolu

Classé dans : Puesia corsa — 5 décembre, 2008 @ 3:58

Sirinatu muntagnolu dans Puesia corsa 230697331395af1bddda

Mi prisentu o madama
sottu à u vostru celu
sì vo n’avete a brama
apritemi ‘ssu purtellu
sin’à dumane à l’albore
cantà vogliu u me amore

Cantà vogliu u me amore
quellu di a giuventù
sì mi fate lu favore
di truvacci à l’insù
u me rigalu cù affettu
sarà un fiore dilettu

Sarà un fiore dilettu
di a più dolce natura
prufumatu di rispettu
per ludà quella statura
duve u tempu traditore
v’hà rosu ancu lu core

Duve ellu hà rosu ‘ssu core
lascendu un tafone nettu
pone vogliu un bellu fiore
per culurivvi lu pettu
cusì sempre in u nivaghju
sarà un muscu di maghju

Sarà un muscu di maghju
focu di l’alta sumente
duve u biancu rusulaghju
natu in a petra ardente
salderà nentru a stazzona
a gemma nant’à a curona

U luce di ‘ssa curona
ghjunta la prima nivata
farà di a vostra parsona
una dea immaculata
è frisgiulata di un oru
degnu di qualchì tesoru

‘Ssu tesoru di valore
cum’è trè stelle d’argentu
risciumatu hà di splendore
a canzona d’ogni ventu
chì sona di caramusa
in a tana d’issa musa

In a tana di ‘ssa musa
aghju pitturatu l’orma
di una billezza pertusa
trà Niolu è Falasorma
duve u silenziu si face
quandu a me voce si tace

Quandu a me voce si tace
di vantà l’arca superba
turnate à truvà a pace
naturale ind’è l’elpa
chì digià sentu a suffrenza
cara di a vostra assenza

Margherita Paccioni

Classé dans : Puesia corsa — 21 novembre, 2008 @ 10:36

Eramu in l’annu di Cristu 1769. In u paesolu di Rennu era pace è felicità. A guerra: ognunu ne sentia parlà, ma, à certi li paria d’esse solu una vindetta. Una vindetta di più. Una di ‘sse vindette, chì tutt’ugnunu hà cunnisciutu quì perch’elle hanu toccu sia un parente, sia un  amicu di u rughjone. Ci vole à dì chì in u cantone di Seve in drentu u fattu era cumunu. Per una parolla scrianzata, per l’onore di a famiglia o di a cappella ùn ci vulia tantu à sente fiscà u piombu di u scioppu o l’infilzata silenziosa di u stile prontu à pulzà. Tandu ci vulia tutta l’arte di i paceri per calmà l’ire e più feroce di u paisanu offesu. Brusta sempre attizzata da i rimbecchi orgugliosi.
Margherita, ella, era stanca. Ne avia capu assai di tutti ‘sse ballate, lamenti è altri voceri chì eranu a suffrenza d’ogni focu è a timenza d’ogni ghjornu. Ma in u paese di Rennu, ci si stava quantunque cù a pace è u benistà perchè a morte è a vita eranu, da sempre, intricciate cum’è a funa à l’umbasti. Chì s’avia da fà…
Eranu parechji i giovani di u poghju à essesi ingaghjatu inde l’armata di u generale Paoli. A maiò parte eranu mossi cù a fede ardente di u patriottu. Ci vole à dì chì ‘ssa nazione Corsa era sempre zitella à mezu à i vechji imperi culunalisti europeani. I mezi di l’armata francese eranu spripusitati accantu à l’archibusge è altre tirzette corse. Per issi suldati l’arme eranu poche è vechje ma li bullia u sangue è si difendianu cù u stintu. Quellu stintu salutatu da tutti l’intillituali è filosofi in brama d’un antru lindumane. A guerra inde st’isulella di Corsica facia scrive è raghjunà tutti i tarcani di ‘ssu mondu. Un mondu rivultatu chì cercava à rompe e catene ch’impastughjavanu a libertà di i populi pronti à move versu un avvene novu.
Margherita avia avutu trè figlioli. I dui più maiò avianu vulsutu parte inde ‘ssi rughjoni scunnisciuti di ‘ssa terra di u cumunu per luttà anch’elli. Quallà c’eranu i corsi chì si battianu per mantene a so indipendenza contru à l’armata di u rè di Francia: Luigi u quindicesimu. Margherita era fiera di i so figlioli…
U paese di Rennu impiegava i servizi d’ Antone cugnumatu « u cecu ». Facia u campanaru. U tintu ùn pudia più fà altre cose dapoi ch’ellu avia persu a vista à u campu d’onore tanti anni fà…
Una mane à bon’ora Antone sentì pichjà cù forza à a so porta:

- Ohh Ziu Antò!! Ohh Ziu Antò…!!
- EEuuhhh quale hè ?? Chì diavule c’hè ??
- Sò eiu Matteu ! Matteu di « a niulinca »
- Ahh sè tù ! Entri puru ch’hè apartu.. Chì c’hè ?? Mi pari santavugliatu !
- Chì malannu ! Hè mortu !!! Hè mortu u figliolu di Margherita,u maiò.. u più vechju !
- Margherita ? qualessa ? Di Paccioni ? Torna ella ?? Un hè pussibule…!!
- Iè Margherita Paccioni !
- Ohh a tusaccia !! disse Antone signendusi cù a so manu chì trimulava. Ch’aghju puru da fà ?
- ci vole à sunà !!
- Và bè.. Ci vagu, ci vagu….Ci vagu o Mattè !
E Antone, affannatu ch’ellu era, pigliò a so trappetta per ghjunghje in ghjesia pà ‘ssu chjassu ch’ellu cunniscia più cà bè. Una stonda dopu, si sentia u ribombu mortulecciu di u campanone inde tutta a cuntrata induve l’angoscia spartò ogni parsona cù spaventu.

Poooowwwwwwnnnnn………
Poooowwwwwwnnnnn………
Pooooowwwwwwnnnn……..
Poooowwwwwnnnnnnnnnnnnnn………..
Poowwnn Poowwnn!!!

Ci vole à dì chì u murtoriu era dighjà sunatu in a sittimana. In carrughju, si sentia aghjà e chjachjare per avè capu di ciò ch’ellu era accarsu è quale era toccu. Nant’à e labbre di u paese tristu, si lighjia sempre a listessa parolla: Margherita !!
Ci vole à dì chì a tinta mamma era digià in dolu di u so sicondu figliolu smaritu trè ghjorni fà. In piazza à a ghjesia si sentia a voce di e prima vuceratrice:

Tornu sta mane à l’alba
u velu neru hè surtitu
E u core di ‘ssa mamma
di u so corpu hè scusgitu
A u chjoccu di ‘ssa campana
tuttu u paese hè feritu…

A quale li rispose Francesca. Era a Zia di u giuvanottu sparitu è a più anziana di u paese:

Margherita a me caleghja
u me fiatu a me surella
Pigliati ‘ssa manu vechja
chì per tè facciu ribella
Per disgrazia à a to veghja
torna s’invita a pidanella…

U cuntrastu durò sin’à u lindumane in a mane ch’è Margherita ùn era ancu à sorte da a so casuccia. A porta è i purtelli stavanu sarrati à tutti ‘ssi lamenti impruvisati ind’è a suffrenza. A verità, hè chì a scunsulata mamma ùn era più in Rennu. Culpita da sta inghjustizia avia prestu fattu à appruntà u so fangottu è quellu di u so terzu è ultimu figliolu. Ellu era sempre zitellone.
Si ne eranu andati cù u so sumere Muvrone, chì purtava tantu à Margherita cà a so roba. Francu a bocca di Seve ne chjapponu a sarra di i Bartoli per sbuccà in San Petru. Tandu si vedia da quassù u Niolu da induv’ella surtia a so sterpa. Ghjunti in Corscia, s’eranu cansati ind’è i so parenti. L’Albertini stavanu felici di riceve à Margherita per passà a nuttata. Fattu cena, pusendu à u fucone, Margherita cuntò i so guai à i so cugini chì stavanu stantarati da u spaventu. Dui ghjorni dopu, suvitendu u Golu fiume à fiume, ne ghjunsenu tutti à trè ind’è ‘ssi paesi tribbulati di u Bigornu. Era un macellu umanu. A fiera armata corsa era affaccindata à ciò ch’è tuttu u mondu pensava d’esse per ella : u so ultimu assaltu !! Margherita dumandò à u prima culinellu scuntratu s’ella pudia vede u generale Paoli. Dopu avè spiegatu u so mutivu, Margherita fù accumpagnata davanti à u Babbu di a Patria:

- Generale Paoli ! Mi chjamu Margherita Paccioni ! A guerra ch`è vo fate hè ghjusta. Per a liberazione d’ogni paese, d’ogni Corsu, d’ogni arburu è d’ogni petra: hè ghjusta ! Dui di i me figlioli sò digià morti à fiancu à i vostri patriotti. Sò ghjunta oghje per prisentavvi u me sangue, u me ultimu fiore. Hè prontu anch’ellu à luttà per vindicà i so fratelli è per vindicà l’affrontu fattu pà i nostri nemichi à ogni mamma di ‘ssa terra Corsa…Fatemi ‘ssu piacè di pigliallu anc’à ellu cum’è suldatu !!
A dichjarazione fù longa è tremenda. Fatta fine u capimossa di l’armata accittò a dumanda è u zitellone basgiò cù tinnarezza a mamma.
Mentre chì u fidu Muvrone camminava à mezu à i morti, Margherita si n’andò lampendu un ultimu guardu affittuosu à u so figliolu. Qualchì ghjornu dopu, era di ritornu in Pumonte. Liberata è serena avia marchjatu da e stelle à e stelle quandu ella ghjunse à l’albore nant’à a sarra da induve si vedia u so paesolu tantu amatu.
Ma da luntanu si sentia u chjoccu d’una campana…

Fiume di vita

Classé dans : Puesia corsa — 20 novembre, 2008 @ 11:50

 

Acqua materna, acqua pittura

Acqua culore di a natura

Acqua chì và è chì corre cum’è a me virdura.

 

Tù chì cantava a nanna di u me prima fiore

Acqua chì và è chì corre

Avà ùn ci sè più, ùn ci sè più…

 

Spiscia fiumara è canterina

Spiscia ribella è cristallina

Spiscia chì và è chì corre cum’è a zitellina.

 

Tù chì cuntava a fola di u me prima amore

Spiscia chì và è chì corre

Avà ùn ci sè più, ùn ci sè più…

 

Fiume suspiru, fiume surgente

Fiume riposu, aria languente

Fiume chì và, corre a sumente.

 

Tù ch’impruvisava quessu cantu

Induve sè? induve sè?

Ricordu ardente di giuventù

Troppu ai corsu, ùn ci sè più.

 

Mare tribbiera, mare d’argentu

Mare murtoriu, dolce ramentu

Mare chì và è chì corre

Avà ùn ci sò più, ùn ci sò più…

U ritrattu

Classé dans : Puesia corsa — 14 novembre, 2008 @ 3:40

U ritrattu dans Puesia corsa platonique

U ritrattu à una croce appiccatu
fulighjinosu ùn hà più u favore
scuntintezza d’ùn esse più curatu

Di voi ellu vantava u splendore
tal sette culori chì in u bughjone
frisgianu di lume u me timore

Ricordu di gioia è di cumpassione
labrarelle rosse è colme di virtù
corre a vita chì sgrana e stagione

Cara a vostra risa di giuventù
stampata ind’è a fibbia di u tempu
ùn hè listessa quand’ùn ci site più

U grataghju

Classé dans : Puesia corsa — 4 novembre, 2008 @ 4:07

U grataghju dans Puesia corsa pict0071

Pagna campagna
paese di castagna

Dorme u pullone
ch’avà ci hè u friscone

Seta inseta
di l’alburu pueta

Pernu eternu
u so fruttu maternu

Corre un calore
castagnu in ogni core

Fume profume
adore di ‘ssu lume

Ragiu omagiu
u focu in u grataghju

Fata beata
ci incanti a me grata


Vaghjime

Classé dans : Puesia corsa — 29 octobre, 2008 @ 4:23

Vaghjime dans Puesia corsa vaghjime

Statina aresa
di pate i sulleone
ti veste d’oru
a nuvella stagione
sicretu di a natura
è di forza impassita
u nibbione cù primura
pianu ammanta a vita

Malincunia
s’infiara u nostru locu
mischiu preziosu
di mele è di focu
misteru di u vaghjime
una picondria veghja
à l’orlu di e to cime
corri corri a bufeghja

Antica ninfa
arcana di l’altura
tessi un linzolu
chì pare una pittura
dolce velu di cutone
quandu hè magu u sartore
veni à sciarpà u pullone
brasgiatu in ogni culore

Fiura bianchiccia
di stracci vapurosi
piglia a virdura
i panni rughjinosi
s’illumineghja u faiu
stofa rossa è fioccu giallu
u tempu cum’è un spau
li cosge un pilone falu

Bianchi ghjumelli
di punta ad ogni vetta
state suspesi
di sopra à a filetta
ballettu di a fumaccia
inturchjulata à u monte
s’induvina a prima traccia
di l’invernu à l’orizonte

Culomba

Classé dans : Puesia corsa — 21 octobre, 2008 @ 2:13

Ella hè un librone
pagine di ramenti
per a nostra cuscenza:
puntellu per dumane.

Cum’è l’onda abissale
passa vene eppo volta
marosu di dulcezza:
ricordi per dumane.

Culomba innamurata
chì ghjoca à l’amore
cù fede è cù passione:
timenza per dumane.

Sintinella pumposa
di una petra zuccata
illumineghji u mare:
mimoria per dumane.

Scioru di melupea
in e so vele gonfie
bazzica a barcella:
versi un antru dumane.

Chì seriu senza tè

Classé dans : Puesia corsa — 9 octobre, 2008 @ 9:00

d’appressu à l’òpara d’Aragon…

Eru quellu chì ne sà, sulament’ esse contru,
È quellu chì scumette, sempre annant’à u neru,
Chì seriu senza tè, chì vinisti à u scontru,
U riloghju à u tempu, hà suspesu da veru,
Chì seriu senza tè, un core à u cunventu,
Un stridu silenziosu, un ghjarghittume squentu.

Tal un omu spapersu, chì sarra u so marchjone,
Pueta anticognu, chì più nimu nun sente,
Una fisica roza, chì culpisce u latrone,
Quellu ch’e seriu statu, eiu u vecu suvente,
Si tù n’eri venuta, à cambià u destinu,
È truvà un cavallu, ind’è l’estru runzinu.

Di tè aghju amparatu, e nature umane,
È vistu questu mondu, cum’è tù u vedi tù,
Di tè aghju amparatu, à beie à e funtane,
Eppo leghje e stelle, sottu à u celu quassù,
Di questu canterinu, si piglia a riturnella,
Di tè aghju amparatu, ancu a trimulella.

Cara ti devu tuttu, sò menu chì u to lozzu,
Cumpongu u me cantu, incù a to memoria,
U to pede impitrava, d’un passu quellu pozzu,
Per sempre intriccianne, l’onore cù a gloria,
Avà ch’è ti cunnoscu, ind’è ‘ssu fidu spechju,
Sò pocu a to ombra, è menu u to rispechju.

Di tè aghju amparatu, tuttu ciò chì mi tocca,
Chì semu di a natura, sottu à u so guvernu,
Chì u benistà ùn hè, pruvistu in ogni bocca,
M’ai presu a manu, chì stava in infernu,
Duve l’omu ùn sà più ne, a forza d’esse à paghju,
M’ai presu a manu, cum’è un fiore di maghju.

 

Margherita

Classé dans : Puesia corsa — 29 septembre, 2008 @ 8:14

Margherita dans Puesia corsa photo10

Pidanella maladetta
u nostru locu hai toccu
è faci trista vindetta
pichjà oghje u prima chjoccu.
Per l’ochji di Margherita
a disgrazia ùn hè finita.

U murtoriu hà sunnatu
quì per a siconda volta
è u poghju affannatu
ballata a voce rivolta.
Hè carnale a ferita
chì flagella à Margherita.

Cù u stintu è u curagiu
di una scunsulata mamma
parte à fà longu viaghju
è risponde à a chjama.
Impannata di u so dolu
lascia u caru paesolu.

Di manera naturale
per cumbatte in Ponte Novu
hà purtatu à Pasquale
u so ultimu figliolu.
Bramendu a liberazione
di a Corsica nazione.

U me fiore dillicatu
u sangue di e mio vene
u me ragiu spiriatu
manu tesa per l’avvene
ti dumandu di luttà
per a santa Libertà.

Incù u core serenu
è u capu liberatu
ritrova e sarre di Rennu
sottu u lume albariatu
ma da una ripa luntana
ghjà si sente una campana…

E Sette Nave

Classé dans : Puesia corsa — 23 septembre, 2008 @ 2:17

E Sette Nave dans Puesia corsa vietnamahlong1

T’arricordi quella stonda
una sera à bor’di mare
cara puetava l’onda
per e muse e più chjare.
Ritrattu imbalsamatu
di un ramentu passatu.

Si vedia nant’à la rena
miraculi di candelle
purtate da una sirena
à u chjaru di e stelle.
Luminelli suminati
cum’è fiocchi risciumati.

S’induvinava un’arrietta
sussurata in canzona
è a luna maguletta
risplendia in curona.
Curona di puesia
sottu à quella stillaria.

A sciumara inargentata
curria nant’à a sponda
tale una sarpe marmarata
à l’andatura vagabonda.
A cullana sfrisgia l’orlu
perulatu in u to collu.

M’arricordu e Sette Nave
à u lume di un surisu
eranu sciolte e trave
stendu in ‘ssu paradisu.
Maraviglia di a natura
tengu in core a to fiura.

 

Anima ferita

Classé dans : Puesia corsa — 14 septembre, 2008 @ 8:03

Anima ferita dans Puesia corsa 006

Abbandunata è spugliata
trista cù nimu per parlà
incù una fiertà mucata
quantu ellu hè duru di sperà.
Beatu amore ùn ci ne hè
mancu in u chjosu di u rè.

Senti avà una brusgiatura
ind’u locu u più sicretu
mentre chì a to alma pura
ne face un passu in daretu.
Beatu chjosu ùn ci ne hè
mancu in u core di u rè.

Cum’è un ricordu svanitu
vulia fiurisce e to labbre
è d’un surrisu hà traditu
quella rosa pronta à apre.
Ma in u chjosu di u rè
beatu amore ùn truvarè.

Incù l’ochju innamuratu
è a manu sensuale
ne hà coltu in u to pratu
u fiore u più virginale.
In core chjosu di u rè
beatu amore ùn hè per tè.

Sputichezza scurticata
fruttu di a cunfidenza
à l’albore fù sciacciata
da u silenziu è l’assenza.
Beatu amore ùn ci ne hè
mancu in u chjosu di u rè.

 

Per passà

Classé dans : Puesia corsa — 8 juillet, 2008 @ 2:09

Per passà dans Puesia corsa cimg3995

A fronda infrisgittata di tissutu
risciuma d’oru u mantu di virdura
u pullone si veste di villutu.

U villutu innora l’alburatura
a frasca chì gradisce ‘ssu custume
cumparisce à meza natura.

A natura tramulata di u lume
balla cù a zilifrina è forma un’onda
chì c’imbriaca cù un dolce prufume.

Caru prufume di u mele chì abbonda
quandu u ricordu di l’amore vissutu
imbalsama di un surrisu a fronda.

A fronda infrisgittata di tissutu
sempre risciuma d’oru è di virdura
un core riccamatu di villutu.

L’alte gemme

Classé dans : Puesia corsa — 26 juin, 2008 @ 3:39

L'alte gemme dans Puesia corsa oooooo

A muntagna sintinella
cum’è un guerrieru feroce
tene a fiera citadella
circundata da e foce.
U turchinu sfrisgia u celu
è risplende in Capitellu.

 A furesta cheta è calma
cum’è un forte palancatu
à l’eternu porta l’alma
di ‘ssu locu santificatu.
U verde di ‘ssu castellu
incatarochja u Melu.

 Cum’è un anticu casale
testimoniu di a memoria
questa fonte minerale
ammanta u spechju di Goria.
Invidieghja u Cavacciole
u lume di u vostru sole.

 L’immaculata furtezza
sbianca i capi d’ogni pieve
quandu un fioccu di carezza
fascia u mantellu di neve.
Denduvi cù riccu valore
un ochju d’ogni culore.

 A natura misteriosa
in e cime e più alte
cù una manu ingeniosa
ci hà messu tutta a so arte.
Ghjuvelli di qualchì tesoru
d’isse gemme m’innamoru.

À bancu natu

Classé dans : Puesia corsa — 16 juin, 2008 @ 8:02

À bancu natu dans Puesia corsa lerapport

D’istatina à u sirenu
l’appuntamentu à u rapportu
si passava nantu à ‘ssu travu
castagninu, arcu è tortu.
Ùn sente più a vitriola,
questa arietta muntagnola.

È dopu cena a chjarantana,
di u vechju bancu era cumpagna.

 Era u locu di u ritrovu
à tempi di a niscentria
chì trà l’amore è u benistà
tissava un filu d’armunia.
Ma l’erba santa ùn istà più,
à sente ride a ghjuventù.

 È dopu cena a chjarantana,
di u vechju bancu era cumpagna.

A seratina à u scioru
ognunu ne avia l’asgiu
di pudè apre u so core
in ricumpensa di un basgiu.
U muru di murzu facciatu,
ùn sente nisun sirinatu.

È dopu cena a chjarantana,
di u vechju bancu era cumpagna.

 A funtana cristallina
musicava per l’amanti
una dolce meludia
cù i più felici canti.
Ùn sente più a filetta,
e prumesse di scappetta.

 È dopu cena a chjarantana,
di u vechju bancu era cumpagna.

 À pedi di u muraglione
avà li pesanu l’ore
chì per sola cumpagnia
u pusatoghju ùn hà ch’un fiore.
È s’addispera a murzella,
si ne hè svanita ‘ssa zitella.

 Ma per sempre a chjarantana,
sarà di u bancu a cumpagna…

Scandula

Classé dans : Puesia corsa — 4 juin, 2008 @ 3:34

Scandula dans Puesia corsa reservedescandola

À la cunfina
Di un mare abissale
Ci si pò vede
Un dicoru infernale
Duve a petra marturiata
Sprime tuttu u so male
A suffrenza di ‘ssa ripa
Hè sculpita inde l’elpale 

I spinzoni, e petricelle
Mi scanduleghjanu a pelle

I so sciantali
Da limbu sò cacciati
Parenu sproni
Da l’infernu schizzati
A stazzona di a Tarra
Caccia fochi stantarati
È cosge un orlu di trina
À i scogli scalpillati

A rocca pare un vulcanu
Chì mi scanduleghja a manu

Sopra à a turchina
Di una billezza rara
Balla un rispechju
Chì pare qualchì fiara
Quandu i monti imbrasgiati
Inde l’acqua cusì chjara
Rendanu lu so russore
À l’onde di a sciumara

À l’orizonte un fullettu
Mi scanduleghja in pettu

Toccu divinu
È fonte di u mondu
‘Ssu paradisu
Natu da u sprufondu
Hè cuntrastu di magia
È di turmentu prufondu
È mette sempre in rima
U me estru vagabondu

Di ‘ssu locu lu splendore
Mi scanduleghja u core

A me casa

Classé dans : Puesia corsa — 26 mai, 2008 @ 2:50

A me casa hè un nidu
appumessu in lu so bracciu
duve l’amore sempre vivu
m’incappia cù u so lacciu.

A me casa hè di trina
cù u filu u più bellu
duve a chjoma castagnina
ne face un forte ghjumellu.

A me casa t’hà un lume
chì porghje u benistà
cum’è a sponda di u fiume
chì schjarisce u me andà.

In pettu di a me casa
c’hè un’ antra maraviglia
chì sciuppiteghja è fraza
quantu à u focu di a ziglia.

U me casellu hè maternu
cum’è a petra turchina
chì tene caldu l’invernu
eppo frescu a statina.

Acqua musicante

Classé dans : Puesia corsa — 18 mai, 2008 @ 7:14

Acqua musicante dans Puesia corsa imageojls

Sta mane corre nentru à lu mio pettu
e lacrime cacciate da un anghjulellu
vinutu à ballatà nantu à lu tettu.

Tandu si sente u fruttu di u celu
urchestrà una pumposa sinfunia
nantu à e teghje di u me casellu.

Ogni candella di questa pulifunia
sussureghja a so dolce melupea
cum’è e rime latine d’una puesia.

Ricordu d’una fantesia meia
duve l’acqua face qualchì arpeghju
cù a maestria è l’arte d’una dea.

Sirinatu

Classé dans : Puesia corsa — 13 mai, 2008 @ 8:10

Sirinatu  dans Puesia corsa invitationunderthemoon

Ascultate à questa voce,
chì sciuppiteghja è risona.
Per francà ne valle è foce,
è truvà vostra parsona.
Detta cù un portavoce,
pà ‘ssi paesi di a Gravona.

State à sente u me vulè,
venutu da l’Aitone.
Saraghju quantu à un rè,
s’ellu s’apre ‘ssu purtone.
Dulcinea per piacè,
cacciate u vostru marchjone.

Incurunate d’un surrisu,
u disgraziatu chì banga.
Un chjosu di u paradisu,
suminà vogliu in la fanga.
Sarete u me fiordalisu,
s’è vo smettite a stanga.

Vuleria esse un acellu,
per scuntrà vostra culomba.
È purtavvi un talavellu,
inde un volu chì fromba.
Per smanfarinà in celu,
à u sonu d’una tromba.

Ùn seria tantu in cicca,
è mi piglieria à corre.
Per me seria una picca,
u ricusu di ‘ssu fiore.
Puru sarratu à cricca,
apritemi u vostru core.

Cum’è un accordu di ghitarra,
campà vogliu in armunia.
Incù a dulcezza rara,
di a vostra cumpagnia.
Tantu eiu vi tengu cara,
ne facciu una puesia.

L’arburu di a ricunniscenza

Classé dans : Puesia corsa — 12 mai, 2008 @ 7:35

 

L'arburu di a ricunniscenza dans Puesia corsa chataigner

Sunà vogliu l’appellu ad ogni diputatu
è mandalli e mio sperenze in canzone
à nome d’un parlatu troppu ingannatu
sentite quì u sunettu di un pullone.

Simbulu altieru di un avvene suspiratu
portu ricunniscenza à quellu chì mi pone
cacciendu un fruttu dolce è zuccheratu
senza fanne sfarenze sicondu u ghjambone.

È dumane offertu à rame tese
sparteraghju cù l’omi d’ogni paese
u liamu insetu di u so campà.

Un populu unitu per a cugliera
è senza u furestu di a so bandera
parlarà u so linguaghju in libertà.

Fiore di neve

Classé dans : Puesia corsa — 27 avril, 2008 @ 4:35

Fiore di neve dans Puesia corsa cerisier2

Quandu u sole piglia forza,
si smentica la friscura.
Tandu a natura corsa,
d’imbellisce ne hà primura.
È i chjirasgi d’ogni pieve,
si sò vestuti di neve.

Hè suspesa una parata,
mossa inde un ballettu quentu.
Una bellezza liberata,
è sfarfallata da u ventu.
In li chjirasgi di u paese,
ci sò mille ciatte appese.

Ancu l’apa in la ronda,
ne face un bellu miretu.
Hè sturdita una stonda,
di questu incensu sicretu.
I chjirasgi in lu fiuminale,
entranu in baccanale.

À tempu à a rundinella,
corre un arrietta d’amore.
In pettu d’ogni zitella,
chì fiurisce u so core.
È i chjirasgi di u cuntornu,
sò stracciati di cutonu.

Ci hè un cuccu canterinu,
chì avà face a spia.
À ‘ssu ghjocu zitellinu,
duve nasce a puesia.
È i pindini di l’amore,
d’un basgiu hanu lu russore.

I fiori di u stradò

Classé dans : Puesia corsa — 20 avril, 2008 @ 4:31

I fiori di u stradò dans Puesia corsa cimg39911Testimoniu d’un passatu,
chì troppu prestu hè sparitu.
Si vede spessu u ricordu
ind’è u granitu sculpitu.
Duve i nostri zitelli,
hanu un ritrattu fiuritu.

Sò di e quattru stagione,
i fiori di u stradone…

Sola una rosula bianca,
innacquata da u pientu.
Porta avà à a so mamma,
u surisu è u ramentu.
Di quellu chì à l’eternu,
sarà ballatu in lamentu.

Sò di e quattru stagione,
i fiori di u stradone…

Per scunghjurà a pidanella,
scuntrata à l’insuffratura.
Questu mazzulu muscosu,
porta affrontu à a natura.
È rinvivisce a memoria,
in giru à la sepultura.

Sò di e quattru stagione,
i fiori di u stradone…

À un estru redentore,
lampà vogliu una preghera.
Per fà chì a ghjuventù,
vittima di ‘ssa stirpera.
Ùn sia micca la biada,
d’una prussima tribbiera.

Sò di e quattru stagione,
i fiori di u stradone…

Sempre u focu si spenghje,
cù u tempu traditore.
A vita hè cum’è a neve,
un ghjornu sdrughje eppo corre.
Ma i fiori di u stradone,
sò di tutte le stagione.

Nanna di Cursichella

Classé dans : Puesia corsa — 10 mars, 2008 @ 4:30

Nanna di Cursichella dans Puesia corsa pagliaorba

O Cursichella
bellezza di natura
riposi in pace
finita hè a sciagura
dumane un altru rispechju
sguasserà a notte scura
fà la ninni è fà la nanna
cum’è un sonniu di primura.

O Cursichella
ripiglia u to volu
chjocca a campana
incù lu battagliolu
in lu Sia è l’Orezza
in Balagna è in Niolu
fà la ninni è fà la nanna
u sonniu d’ogni figliolu.

O Cursichella
sparghje a to virtù
cum’è una onda
chì ci porte à l’insù
prestu chì l’acqua passata
corre è ùn macinà più
fà la ninni è fà la nanna
nostru sonniu di ghjuventù.

O Cursichella
mazzulu di prufume
di i to fiori
vecu aghjurnà un lume
quellu di u to fanale
chì ci caccia da e sciume
fà la ninni è fà la nanna
è l’avvene pare un fiume.

O Cursichella
aghjustemu u to passu
ghjunta a sperata
ci n’andemu à spassu
à scavà questu passatu
per fanne un novu scassu
fà la ninni è fà la nanna
è impetrà quellu chjassu.

 

U so visu

Classé dans : Puesia corsa — 14 février, 2008 @ 4:19

U so visu hè un fiore
cù un prufumu marinu
chì fideghja u so destinu
cù u sguardu di l’altore.

Cù un prufume marinu
di calma è di furore
t’hà u sguardu di l’altore
sopra u rispechju turchinu.

Di calma è di furore
cum’è u lume matutinu
sopra u rispechju turchinu
corre apressu u so amore.

Cù u lume matutinu
corre apressu u so amore
è senza fanne rimore
ne chjama à ziu Martinu.

Per truvà u so amore
cù u versettu u più finu
ne prega à ziu Martinu
ma a face cù errore.

Conta un versettu finu
ma a face cù errore
chì u santu di l’Amore
sì sà ch’ellu hè Valentinu.

Ma a face cù errore
chì ghjè solu Valentinu
chì ci insegna lu caminu
cù e chjave di u core.

A Carl’Antone

Classé dans : Puesia corsa — 5 février, 2008 @ 4:11

O Petra Ghjusta cù e rime sincere,
u me salutu ti mandu cù rispettu
ch’incù to versu n’ampargu le manere.

A me dumanda ùn era un dispettu,
vali per mè à Dante è à Petrarque
è ogni sera ti leghju inde u lettu.

Più ti cunnoscu più mi piace a to arte,
perchè tù faci cùn fede è cùn razzinu
u paghjellaghju eppo dinù l’anfarte.

Era un invitu fattu cù San Martinu,
perch’ella corga a musa orezzinca
chì d’un Pueta hè scrittu u to destinu.

Ascu

Classé dans : Puesia corsa — 5 février, 2008 @ 4:05

Ascu dans Puesia corsa ascote11

Guardate u benistà di questi amanti,
o quantu elli sò mumenti beati,
scumpartuti inde sti lochi sacrusanti.

Cù e so punte è li capi rinumati,
di Corsica ghjè a più fiera muntagna,
duve viaghja dui cori spannati.

Solu un silenziu risponde à l’altagna,
è u pinu sgucciuleghje di biancore,
per misurà u tempu chì si lagna.

A vita fraza u raghju di l’albore,
è scopre un lindumane spiriatu,
induve l’avvene rima cù amore.

Core feritu

Classé dans : Puesia corsa — 2 février, 2008 @ 4:13

Core feritu dans Puesia corsa cimg0326

Capu calatu
sussura una preghera
u core strintu
viaghja à branculera
à u ciuttà di u sole
si ritrova à sicutera
senza scopu per dumane
chì hè sparita a so lumera.

Bocca sgrignata
è l’ochju lacrimosu
core feritu
d’un avvene angusciosu
à u ciuttà di a notte
face strada à ritrosu
senza Diana cara stella
u celu pare bughjosu.

Corpu infiaratu
cicciata di capellu
core mucatu
d’ùn avè più mudellu
à u ciuttà di u ghjornu
u so caru principellu
scopre un altru oceanu
annant’ un altru battellu.

Surisu persu
troppu li face male
core afflittu
privu di e so ale
à u ciuttà di a vita
hà persu u so naturale
l’acqua di lu so mulinu
corre un altru fiuminale.

Ghjinochju in terra
è tese le so mane
u core neru
di campà sorte strane
hè partitu u so amore
le so lagnanze sò vane
oramai u so passatu
ùn rimà più cùn lindumane.

Erbaghju

Classé dans : Puesia corsa — 29 janvier, 2008 @ 4:44

Erbaghju dans Puesia corsa erbaghju2

Eccu lu chjosu sicretu chì mi campa da zitellu,
Riposu di u me estru ci saraghju à l’eternu.
Brusgiatu da i sciappali ardenti di u Pulellu,
A suffrenza di ‘ssu locu pare colpu di l’infernu.
Ghjunti cum’è duie torre sò u Rossu è u Tarraghju,
Huuuu mi lagnu sempre avà sbucchendu u Calancone.
Jè chì dumane in la Nassa ci sarè tù cù Antone,
Un mancaraghju ‘ssu ritrovu à l’albore in Erbaghju.

Frolla

Classé dans : Puesia corsa — 29 janvier, 2008 @ 4:08

Ciutta lu sole
incù rispettu immensu
per vostru sguardu
virginale è intensu
è tandu si face frollu
per ùn infiarà l’incensu
è le vostre gemme nere
li porghjenu un cumpensu.

Si stancia l’acqua
cù stima è spertezza
a vostra chjoma
ne teme a carezza
è tandu si face frolla
per ùn incruscià la cesta
a vostra dentella nera
li porghje la so finezza.

Scrochja la luna
pallida di culore
u vostru visu
l’insegna lu biancore
è tandu si face frolla
per ùn affruntà l’albore
u vostru surisu dolce
li porghje questu splendore.

Sdrughje la neve
mantellu di l’invernu
a vostra pella
hè liscia à l’eternu
è tandu si face frolla
per ùn siccavvi u dermu
chì ‘ssu pannu naturale
porghje calore maternu.

Vostra parsona
dà capu à la natura
ella risponde
è doma la friscura
ma tandu si farà frolla
per pudè piglianne cura
quandu u donu di a vita
li porghje una criatura.

Sonietta

Classé dans : Puesia corsa — 29 janvier, 2008 @ 3:57

Sonietta dans Puesia corsa imagesyyy

Suspiru di u me core
O quantu ti tengu caru
Ne pensu tuttu lu ghjornu
Innamuratu di stu fiore
E cusì chì francu è chjaru
Ti sonu avà lu cornu
Tutta a me bella passione
A ti dicu in canzone

Santa Maria

Classé dans : Puesia corsa — 18 décembre, 2007 @ 4:04

Santa Maria
ghjè la nostra Madonna
semu beati
davanti a so curona
site a nostra prutezzione
quandu u battifocu sona
vi purtemu in prucessione
à u chjoccu di a ciccona.

Per l’assunzione
festighjemu a so gloria
in lu carrughju
pare una vittoria
incù vinu è bastelle
celebremu la memoria
di sittembre in Niolu
onoremu vostra storia.

È di dicembre
festa di a Nazione
u vostru cantu
pare un gunfalone
avemu listessu scopu
spartutu in ogni rughjone
di fà di a Cursichella
u paese di l’unione.

Nasce una voce
cù l’innu salutivu
femu una mossa
a bandera à l’abbrivu
ch’in la sucietà oghjinca
u male hè troppu vivu
fate di a nostra cultura
quellu chjassu educativu.

Santa Maria
a mamma di Ghjesù
site tracarca
d’amore è di virtù
vi mandu questa preghera
ch’ella pigli à l’insù
purghjite a vostra manu
à la nostra ghjuventù.

Cara statina

Classé dans : Puesia corsa — 5 décembre, 2007 @ 3:58

Cara statina,
sò finiti i to sciali,
avà si lascia,
piazza à li timpurali,
impiaghjanu i pastori,
svitati sò li pughjali,
i patroni di ‘ssu locu,
avà sò muvre è cignali.

O care stonde,
quandu vene l’autornu,
si ne pò sente,
a chjama di lu cornu,
in a natura russiccia,
pitturate in lu cuntornu,
ogni faiu ogni pullone,
pare di focu adornu.

È di Natale,
e neve di l’invernu,
à stracci muti,
sbiancò lu tettu ternu,
o ricordi zitelleschi,
di questu amore maternu,
inde l’ochju hè stillaria,
semu sottu à lu guvernu.

In capu d’annu,
a pace ti prumettu,
vene ferraghju,
cortu è maladettu,
u solcu hè à maghjera,
s’arriposa lu mulettu,
à u sole marzulinu,
nasce lu bellu caprettu.

Caru veranu,
di tutti aspettatu,
per u cristianu,
hè ritrovu sacratu,
di Ponte Novu u ricordu,
tutti l’anni hè celebratu,
a notte à a chjarantana,
si sente lu sirinatu.

Cusì finisce,
di l’annu e stagione,
ch’ellu vi porti,
a saluta in canzone,
chì a vita a vi lu ghjurgu,
ghjè una repetizione,
sempre si nasce zitellu,
eppo si more vechjone.

Sunettu di u pullone

Classé dans : Puesia corsa — 11 novembre, 2007 @ 10:39

U so tempu hè passatu è pianu sfronde
dapoi tanti anni ch’ellu ci dà tuttu.
Fieru impannatu di rossu per poche stonde
stancu d’avecci datu fondu è fruttu.

In tarra i to panni formanu l’onde
induve riposa u to dolce pruduttu.
Quantu ne hai intesu chjam’è risponde
chì ludava u to splendore oghje sdruttu.

Affannu è malatia corciu pullone
oghje sò belle triste e to canzone
ch’emu ancu persu u schjettu di a razza.

Inghjinochju pregu ch’ùn hè troppu tardu
per cacciatti u cugnome di « bastardu »
è di un simbulu ripiglià a piazza.

Dumane

Classé dans : Puesia corsa — 6 novembre, 2007 @ 9:28

Dumane dans Puesia corsa 831105283

Dumane sarà un lindumane novu
Cum’è quellu d’una torra pumposa
sculpita à una epica gluriosa
Unicu ricordu di un innu rinnovu

Dumane sarà un altru ritrovu
vestutu di puesia è di prosa
D’induve spunterà granu è rosa
Di u chjosu maghjeratu è rovu

Dumane sarà una altra unità
Per un populu fieru è ambiziosu
Armatu di cultura è tradizione

Dumane sarà una altra fiertà
Di sente u versettu religiosu
Intunatu da zitellu è babbone

Fiore murtale

Classé dans : Puesia corsa — 12 octobre, 2007 @ 1:53

Parlà vogliu quì sta sera,
di a vita à caternu.
Di i corpi disgraziati,
sottu à lu to guvernu.
Purtati da quissu male :
campanu u so infernu.

Pocu impreme a to forma,
pocu impreme u to culore.
Hai purtatu lu viziu,
cum’è un veru traditore.
À fatti ancu chjamà:
a pillula di l’amore.

Prisente in ogni locu,
abbracci ogni mudellu.
Senza fanne distinzione,
tocchi amicu è fratellu.
È senza alcuna vergogna,
civri addossu à lu zitellu.

Paradisu artificiale,
privatu d’ogni virtù.
Ùn sè cunfidente bonu,
per a nostra ghjuventù.
Ch’ùn capisce lu stirpezziu,
chì tù sè prontu à fà tù.

Si vede tanti disguasti,
à e porte di e scole.
Induve la to parsona,
impruviseghja e so fole.
È prumette à chì ti piglia,
l’ammantata di u sole.

À stu male universale,
quellu di l’umanità.
A rimigna s’investisce,
è corre senza pietà.
Incù le so radicacce,
in la nostra sucietà.

Ma u granu ch’è tù porti,
hè una trista sumente.
À la prussima seghera,
malamorte di a ghjente.
Chjasimarè senza manera,
i figlioli d’issa terra.

Chjama à Roccu

Classé dans : Puesia corsa — 13 septembre, 2007 @ 2:19

Chjama à Roccu dans Puesia corsa merend10

T’arricordi o amicu,
à tempu di e merendelle.
Si sentianu i canti,
eppo dinò e paghjelle.
Belle fiuriture corse,
sbucciate di e cannelle.

Ma sti tempi sò finiti,
è ùn turnaranu più.
S’ellu ùn si face u sforzu,
di fà vene a ghjuventù.
Ne mandu questa preghera,
à Maria è à Ghjesù.

Chjamu à a resistenza,
per mantene u patrimoniu.
L’anziani cù i zitelli,
femu nostru matrimoniu.
È canteremu inseme,
ciò ch’ùn sarà più un sonniu.

Mandà vogliu un appellu,
à l’artistu Russignolu.
Chì di tutti li tarcani,
ne hè l’ultimu fighjolu.
È salutà i so canti,
sussurati da i Santi.

Tù chì hai cunnisciutu,
quelli pueti di razza.
Cum’è u cunsidereghji,
oghje quellu spazza spazza ?
Si n’ùn femu a trasmissione,
s’hà da more a tradizione.

È cusì ch’avà dumandu,
à u pueta di Zilia.
Di fà corre a so rima,
è un versu à sciolta briglia.
Chì spartemu à l’unione,
amicu stessa passione.

S’ellu ùn ti scumoda micca,
di facci una furmazione.
Pigliaremu in Balagna,
di l’acellu e lezzione.
Una bella spuntinata,
è divizia di canzone.

È tandu si pò sperà,
cù u cantu indiatu.
Chì nostru dumane sarà,
d’un albore spiriatu.
È di stu bellu ritrovu,
nascerà un ghjornu novu.

Sonniu

Classé dans : Puesia corsa — 3 septembre, 2007 @ 2:11

Sonniu dans Puesia corsa 4

Sta mane in u paese
una dea à l’albarella
si bagnava in a vasca
di a fresca funtanella
chì paria da luntanu
u rispechju di una stella

M’avvicingu à a mutesca
è mi tengu à l’appumessu
per mirà questa lumera
à l’appiattu u vi cunfessu
puru seria difesu
chì u faria listessu

Sottu à a so chjoma bruna
di rosule prufumata
a so dolce pella bianca
di talavellu impannata
mi lasciava induvinà
una bocca inzuccherata

Stu corpu di damicella
ùn era più zitellettu
si vedia ancu a finezza
è u galbu di u pettu
una billezza marmarata
da a luna illuminata

Cù un dolce acqualime
curria l’acqua cutrata
annant’à u so curpettu
è a chjappa spampannata
è i so pedi accuppiati
eranu matreperlati

Sò statu cuntimplatore
sinn’à u ghjornu spuntatu
è per ùn purtà l’affrontu
pianu mi sò alluntanatu
sturditu d’issu miretu
sia veru o sunniatu

Merendella

Classé dans : Puesia corsa — 6 août, 2007 @ 2:06

Merendella dans Puesia corsa dsc01456

Sta sera posu è scrivu,
incù le mio rimatelle.
Quessi mumenti fughjiti,
quelli di e merendelle.
Un’ accolta di pueti,
è di tutte e so stelle.

Ghjunti da Corsica sana,
cù u passu andarinu.
Tuttu ognunu per l’onore,
Intunava un versu finu.
Si sentia e prudezze,
d’ogni estru canterinu.

Sapianu cuntrastà,
è risponde pettu à pettu.
Ùn era cortu lu tempu,
per difende u sughjettu.
Unu paria un viulinu
è quill’altru un sunettu.

Di terzetti scumpartuti,
è tracarchi di passione.
Si sentia in u campu,
tutte l’impruvisazione.
Di e muse abbuleghjate,
nascianu le canzone.

À l’ora di un pullone,
u silenziu u più chetu.
Stava à sente in armunia,
d’istu cantu u sicretu.
Ci parianu in ghjesgia,
à vede quissu miretu.

Trizinavanu e voce,
incù fede è ardore.
A difesa di u cugnome,
era un puntu d’onore.
Ci vulia à risponde,
cù terzine di valore.

Vuleria esse un pueta,
d’una musa accumpagnatu.
Per pensà pussutu avè,
Minicale à u me latu.
Pampasgiolu quì davantu,
è daretu u Furcatu.

In ricordu di ‘ssa ghjente,
di lu mio caru babbone.
Tenite sempre à mente,
amichi queste canzone.
Chì di a Cultura Corsa,
sò e nostre fundazione.

U russignolu di Zilia

Classé dans : Puesia corsa — 16 juillet, 2007 @ 12:49

U russignolu di Zilia dans Puesia corsa russig10

Russignolu, Russignolu,
u to versu hè rinumatu.
Ogni volta ch’è ti sentu,
u me core hè incantatu.
Ch’ella sia in Niolu,
à a fiera di u Pratu.

Rispondendu colpu à colpu,
à e chjame di l’Acquale.
Un acellucciu di Zilia,
portatu da u Gregale.
Hè venutu in muntagna,
per cantà a so Balagna.

Vestutu di puesia,
è di l’impruvisazione.
Rispettate in ogni locu,
amicu e to canzone.
Hai suspesu à l’eternu,
nostra bella tradizione.

Quandu d’estate a sera,
si sente russignulate.
Un silenziu rispettosu,
rispond’à l’impruvisate.
Nostre muse à l’unione,
piglianu e to lezzione.

Stemu à sente u ralegru,
u to cantu salutivu.
Chì serà u to sicretu,
per esse sempre à l’abbrivu ?
Russignolu dimmià,
serà l’oliu di l’alivu ?

Quessa a sapemu tutti,
chì l’acqua di a Balagna.
A dice ancu u pruverbiu,
ch’ella caccia ogni macagna.
Ma serà forse u Libecciu,
chì t’hà fattu cantarecciu.

D’un cugnome acellime,
impannatu di talentu.
A to musa hè una fiara,
attizzata da ‘ssu ventu.
Ch’ellu tirga sempre forte,
è u focu ùn sarà spentu.

Sì di a Cultura Corsa,
cantà vogliu lu figliolu.
Avà ti lasciu andà,
chì tù piglii u to volu.
À truvacci per ste fiere,
amicacciu Russignolu.

L’ondici di lugliu

Classé dans : Puesia corsa — 11 juillet, 2007 @ 10:18

L'ondici di lugliu dans Puesia corsa images11

O carissima Sonietta,
o carissimu amore.
Tù chì di l’arcubalenu,
hai tutte le culore.
Ti mandu una carezza,
ti mandu un bellu fiore.

À l’acqua d’una funtana,
bellissimu gigliu biancu.
Spartemu un lindumane,
chì annu ùn ci era ancu.
Incù u listessu stintu,
di viaghjà fiancu à fiancu.

Ch’ella sia in muntagna,
à cuttighjà un arghjettu.
O di e torre pumpose,
sente lu mare dilettu.
Cantemu à voce rivolta,
a paghjella è lu terzettu.

S’impruviseghja lu cantu,
chì ralegra u nostru core.
Ci aspetta ancu a luna,
cù a so bionda splendore.
Avà l’ondici di lugliu,
ne cunnoscu lu valore.

Lux aeterna

Classé dans : Puesia corsa — 1 juillet, 2007 @ 8:49

Lux aeterna dans Puesia corsa imaooges

Ùn mi pare mancu vera
A lu spuntu di a vita
D’avè ghjà persu a spera
Di  una sciala infinita

Suminatu di billezza
Dolce fruttu di l’amore
Innacquatu di carezza
Eri un bellissimu fiore

Ogni stonda impannata
Di tenerezza materna
Hè stata rimpiazzata
Da tela nera è terna

Dumane ùn sarà più listessu
Chì ci manca  u to pernu
Quandu a vita à l’eccessu
t’hà mandatu à l’eternu

O la mio criaturella
O lu mio core preziosu
Hè finita a mischinella
Vai à locu di riposu

Hè partutu lu zitellu
A capusù in paradisu
Avà face l’anghjulellu
E ci manda un surisu

 

Marcu Maria

Classé dans : Puesia corsa — 27 juin, 2007 @ 1:48

Marcu Maria dans Puesia corsa 11036309p

Avà soffia la sciagura,
di l’assassinu invasore.
Cù una manu inumana,
hà suminatu u terrore.
Cum’ellu facia prima,
u cruderu inquisitore.

Un rughjone marturiatu,
è un populu offese.
vinti trè era lu ghjornu,
è ghjungnu era lu mese.
In piazza à u cunventu,
Calacuccia u paese.

Privatu di cumpassione,
ùn si ne sente una cria.
Innucente ‘ssu zitellu,
tuttu lu mondu a sapia.
Albertini a so casata,
di nome Marcu Maria.

In qualità di prucessu,
questu quì hè corciarellu.
Ùn si parla d’avucati,
per diffende u pasturellu.
Per fà piantà la rivolta,
ci vulia un mudellu.

O Corscia tristu paese,
d’inghjustizia imbruttatu.
U vechju castagnu avà ne,
si sente anch’ellu spurcatu.
Di purtà questu cugnome:
l’arburu di l’impiccatu.

Ùn ci vole à scurdassi,
d’istu ghjornu di scumpientu.
Avà site in l’altru mondu,
abballatati da lu ventu.
Tenaremu lu ricordu,
cantendu questu lamentu.

 

Vogliu esse

Classé dans : Puesia corsa — 14 juin, 2007 @ 1:41

Vogliu esse dans Puesia corsa caprines

Allivà vogliu un maghjale,
ingrassarà da par ellu.
Manghjaremu per Natale,
prisuttu è ficatellu.
È di tuttu lu pughjale,
saraghju u solu macellu.
Eppo lascia corre o mà,
faraghju lu pasturellu.

U statu lampa à lampera,
i soldi da lu purtellu.
S’ella mi casca una sposa,
li mettaraghju l’anellu.
Sì ponu tuccà e prime,
s’ellu ci nasce un zitellu.
Eppo lascia corre o mà,
faraghju lu pasturellu.

Vogliu esse un gran’ pueta,
per risponde à l’appellu.
À corre in ogni fiera,
per fà sente u me terzellu.
Cù i tarcani Acqualacci,
Pampasgiolu è Minellu.
Eppo lascia corre o mà,
faraghju lu pasturellu.

Di u gran’ Napuleone,
pigliaraghju lu mudellu.
Entre in la cavalleria,
incù lu me sumirellu.
Cù Fasgianu in prima ligna,
u ghjornu di u duellu.
Eppo lascia corre o mà,
faraghju lu pasturellu.

Andaraghju in Marseglia,
chì per fà u maccarellu.
Aghju dighjà lu custume,
un schioppu è un cappellu.
S’ella viaghja a cumbina,
sarà festa è muscatellu.
Eppo lascia corre o mà,
faraghju lu pasturellu.

Per amparà u marinaru,
è parte cù un battellu.
Cullaraghju in Bastia,
cù lu nostru trinichellu.
À rombu di navigà,
surtaraghju culinellu.
Eppo lascia corre o mà,
faraghju lu pasturellu.

Postu annantu à lu me tronu,
vogliu fà u principellu.
Tutti ghjorni caccighjendu,
in giru à lu me castellu.
Cusì saraghju da tutti,
cugnumatu « u signurellu ».
Eppo lascia corre o mà,
faraghju lu pasturellu.

S’è tù campi in la muntagna,
megliu faci o figliulellu.
Una vita di cuccagna,
à corre apressu à l’agnellu.
Senza cunnosce a macagna,
u disprezzu è lu flagellu.
Eiu lasciu corre tuttu,
fà puru lu pasturellu.

Cuntrastu

Classé dans : Puesia corsa — 12 juin, 2007 @ 2:37

Cuntrastu dans Puesia corsa logosoleillune

U sole:
O la mio fiera cumpagna,
o carrissima surella.
U ghjornu chì ci sò eiu,
tù faci a durmitella.
A notte spampilluleghji,
sè di tutte a più bella.

A luna:
Sò di tutte a più bella,
tù mi faci troppu anore.
Tù chì ci porti u lume,
ci carezza u to calore.
Ci sò chì per u ringraziu,
t’hanu chjamatu Signore.

U sole:
Sì eiu sò u Signore,
tù sè propiu una Dea.
Chì a Natura anch’ella,
s’hè custretta à l’idea.
D’aspettà i to mumenti,
per fà cresce e sumente.

A luna:
Chì serianu e sumente,
private di u to caldu.
Chì tù sparghji ogni ghjornu,
da u mare à u valdu.
Chì u to soffiu paternu,
ci hà cacciatu da l’infernu.

U sole:
Seria puru l’infernu,
una vita sciagurata.
Un mondu senza lumera,
una terra abbughjata.
Ma u to dolce surisu,
l’hà per sempre scunghjurata.

A luna:
L’aghju scunghjuratu eiu,
carrissimu suleone.
Ma senza u to aiutu,
ne seriamu à bughjone.
Chì di tuttu u me splendore,
ne sè u veru patrone.

U sole:
Eiu ùn ne sò u patrone,
ti trovu bella mudesta.
Chì sè u più bellu astru,
di l’uscurità celesta.
Incù a to nera chjoma,
hai e stelle in a cesta.

A luna:
Cum’è a notte è u ghjornu,
intricciati di natura.
Semu u sole è a luna,
chì ci spartemu l’altura.
S’è no aviamu un figliolu,
seria una bella fiura.

 

Sucietà

Classé dans : Puesia corsa — 5 juin, 2007 @ 1:15

Puntellu di serenità,
amicu si tù permetti.
Fideghji a nostra identità,
cantata in li me scritti.

Sucietà cumu hai fattu,
dimmi ciò ch’è tù ne pensi?
Per fà chì u to malfattu,
hà scimitu i nostri sensi.

Un sughjettu mortulecciu,
hà suminatu un male.
Per l’anzianu è per u ciucciu,
l’angoscia hè generale.

Quandu vegu ‘sse zitelle,
à la finestra spalancata.
Cum’è dui fiori di stelle,
chì stanu à l’abbughjata.

Ch’ellu sia u so mal’estru,
o scumessa ghjuvanina.
Ritruvate prestu prestu,
a schietezza zittelina.

U fattu ùn hè minore,
u male ghjè più prufondu.
Quandu si cerca à more,
per truvà à l’altru mondu.

In sti corpi disgraziati,
chì campanu di turmenti.
Nascenu fiori innacquati,
di i più tristi lamenti.

Vuleria à l’infinita,
ch’ogni ghjornu fussi festa.
È ùn ghjucà più a vita,
nè à gigliu nè à testa.

Di fà piantà lu scumpientu,
Sucietà ti dumandemu.
Per fà stancià nostru pientu,
è sapè quale no semu.

 

Luna

Classé dans : Puesia corsa — 30 mai, 2007 @ 10:49

Luna dans Puesia corsa images

Quandu l’istate a sera
Accarizzeghji a notte
Ne cunnosci i sicreti
Di tutte e giuvanotte
Di a notte sè u sole
Stemu à sente e to fole

I scrittori è i pueti
Ti portanu gran’ rispettu
À l’incantu di a musa
Sè u più bellu sugettu
Di a notte sè u sole
Stemu à sente e to fole

Quandu si ne và u ghjornu
Sinamente à l’albore
Ritruvarè à Diana
U to più bellu amore
Di a notte sè u sole
Stemu à sente e to fole

Ancu puru a natura
Cum’è veri musicanti
U to cummandu aspetta
Per fà cresce i so pianti
Di a notte sè u sole
Stemu à sente  e to fole

Ai sempre rigulatu
D’istate cum’è d’invernu
Quellu mondu misteriosu
Sottu à lu to guvernu
Di a notte sè u sole
Stemu à sente e to fole

In u mare abbughjatu
Si vede u to rispechju
Chì ralegra u zitellu
E fà suspirà u vechju
Di a notte sè u sole
Stemu à sente e to fole

Quandu tù ti faci vechja
O carrissima cumpagna
Sè tù chì porti u lume
In a nostra vita pagna
Di a notte sè u sole
Stemu à sente e to fole

Ma prestu turnarè nova
U to visu sarà spentu
Privati d’istu splendore
Ci si piglia u spaventu
Di a notte sè u sole
Stemu à sente e to fole

U libru di u pastore

Classé dans : Puesia corsa — 2 mai, 2007 @ 11:43

Sentu parlà in paese,
di un libru rinumatu.
‘Ce chì per fà a so messa,
si ne serve lu curatu.
A dumenica in ghjesia,
a Bibbia hà rimpiazzatu.

L’altru ghjornu mi ramentu
d’avè vistu un cacciadore.
Ch’è statu fucile scossu,
durante parechje ore.
Perch’ellu pusava à leghje,
u libru di u pastore.

Ogni matina in caffè,
ùn si trova più ghjurnale.
I studienti aduniti,
cantanu un madrigale.
È cuntrastanu li versi,
di u cantu pasturale.

Chì a maestra anch’ella,
hà lasciatu u dizziunariu.
Di a scola i zitelli,
per u so anniversariu.
Volenu tutti u librettu,
per cantacci un terzettu.

È d’avenne unu anch’eiu,
di sicuru mi cunfessu.
Ch’ella seria difesa,
u leghjeria listessu.
U cantu tradiziunale,
puesia universale.

A Ghjuvan Claudiu

Classé dans : Puesia corsa — 23 avril, 2007 @ 4:35

Ringraziemu ghjuvan claudiu,
d’avè scrittu ‘ssu librone.
L’aghju intesu in Cinarca,
a m’hà dettu u Liamone.
Ch’ issi testi testimoni,
eranu nati in Casaglione.

D’avè vistu mi ramentu,
ancu puru un muradore.
Ch’ùn hà toccu a cazzola,
durante parechje ore.
Imparendu à travaglià,
a petra cum’è un sciappadore.

Eppo un pastore anch’ellu,
tralascià u so tagliolu .
Per ramentassi l’usanze,
ed amparà u so figliolu.
Di ciò chì Corsica era,
prima d’esse à l’addispera.

A notte ùn dormu più,
à meziornu manghju prestu.
Per pudè leghje ‘ssu libru,
e castagne ùn aghju pestu.
Quistu annu micca farina,
ma fasgioli inde u testu.

A nostra bella cultura,
ùn hè micca una finzione.
Avà t’hà u so ricordu,
per tutte e generazione.
Avemu nostru missale,
per fà nostra educazione.

Ludareddu

Classé dans : Puesia corsa — 18 mars, 2007 @ 8:20

Ludareddu Ludareddu,
Ludareddu ti ne vai.
A to crudera stagione,
rima sempre cù i guai.
Zarabichi,granu è sale,
suvaru, fenu è zinzale.

E saline sò asciute,
sò finite e cugliere.
Ancu u boiu s’arriposa,
sò finite le tribbiere,
È sta sera Ludareddu,
accendimu e fuchere.

U to prucessu faremu,
ma si pò dì senza pene.
U male chì ci hai fattu,
u ti pare, piglia è tene.
U ritrovu Ludareddu,
sarà quistu annu chì vene.

Chì dumane vene aostu,
è toccu à tè oramai.
Di perisce inde u focu,
è sparisce più ch’è mai.
Ludareddu Ludareddu,
Ludareddu ti ne vai.

À Ghjuvan’ Andria

Classé dans : Puesia corsa — 10 mars, 2007 @ 9:36

O Barbutu, o Barbutu,
vostru cantu hè rinumatu.
È davanti à li più grandi,
erate omu rispettatu.
Ch’ella sia in Niolu,
ò in la fiera di u Pratu.

Avete spartutu u cantu,
cù u fieru Maistrale.
Da a sera à l’albore,
incù ziu Minicale.
Rispondendu colpu à colpu,
à e chjame di l’Acquale.

Si ne leghje quì un pezzu,
di vostru veru talentu.
Vostra musa hè una fiara,
attizzata da u ventu.
Ch’ellu tirga sempre forte,
è u focu ùn sarà spentu.

Vuleria esse una vela,
di quistu aria imbuffata.
Da pudè in quattru rime,
fammi una spassighjata.
È pò sparte incù voscu,
una bella impruvisata.

Pientu di a Natura

Classé dans : Puesia corsa — 8 mars, 2007 @ 8:45

Ùn cunnoscu u to nome,
nè mancu lu to razzinu.
Ma solu rubaccia razza,
è un sugettu mischinu.
Ponu culpisce a Natura,
inde un gestu assassinu.

D’invernu sè di riposu
dorme ancu a natura.
A to stagione cumencia,
à u spuntu di a verdura.
Chì e to sole sumente,
sò l’esca è u fulminente.

Incù quessa a cumpania,
piglii ancu tù l’altura.
Tandu pudemu scuntrà,
a to trista andatura.
Si cunnosce u to segnu,
vergugnosu è indegnu.

À sente a to scarpata,
a machja piglia paura.
Fughje ancu l’animali,
chì prestu sarà peghjura.
Hai sceltu i so lochi,
sò tocchi di a sciagura.

Avà un neru silenziu,
hà rimpiazzatu a furesta.
Ùn si ne sente più vita,
da a valle à la cresta.
Face sunà u murtoriu,
a to parsona funesta.

Sarè prestu in infernu,
chì quallà hè bellu locu.
Per un Attilà mudernu,
sempre prontu à fà focu.
U male chì t’hai fattu,
u pagarè pocu à pocu.

Senti bè a me canzona,
senti bè a me scumessa.
Di brusgià à legne verde,
tì ne facciu a prumessa.
Hai tombu a nostra Mamma,
per tè ùn ci sarà messa.

Puesia di u veranu

Classé dans : Puesia corsa — 8 mars, 2007 @ 8:12

O veranu veranile,
sè aspettatu da tutti.
Ancu puru sì a scopa,
ùn ne farà micca frutti.
Ci basterà u so fiore,
per alegrà u me core.

Tuttu l’inguernu u silenziu,
lascia piazza à u sole.
Si sente in lu carrughju,
chjachjarate è ancu fole.
Ponu pasce l’animali,
tutte l’erbe muntagnole.

Sò finiti li penseri,
hè finitu u timpurale.
Eccu a bella stagione,
chì corre in u fiuminale.
Hè ora di a muntagnera,
per u caprettu pasquale.

Inde un volu stridulosu,
s’affaca a rundinella.
Vene à purtà u rinnovu,
di a stagione nuvella.
Ghjunghjerà a capinera,
chi li piace ancu à ella.

Ci ranficanu li sparagi,
colti da babbu è figliolu.
A natura piglia forza,
hè spannatu u pampasgiolu.
Tuttu ciò ch’e’ a vi dicu,
u m’hà contu un russignolu.

Cum’è veri musicanti,
a natura tutta unita.
Metti in òpara un cantu,
cù l’orchestra reunita.
Impruvisata pumposa,
è ùnica di a Vita.

Dumane o Pastore…

Classé dans : Puesia corsa — 27 février, 2007 @ 10:30

O amicu Pasturellu,
cusì bellu ‘ssu lamentu.
Di tutte e to primure,
cremi puru ch’e ti sentu.
Morenu i paesoli,
è mi ne scappa u pientu.

È mi ne scappa u pientu,
chì tuttu si ne sparisce.
Lingua è cultura morta,
oghje basta à cumparisce.
A terra di li signori,
hà persu i so valori.

Hà persu i so valori,
face un pezzu ch’ella dura.
Per quelli chì sunniavanu,
à un pocu di megliura.
Oghje semu à caternu,
ùn si vede chè peghjura.

Ùn si vede chè peghjura,
è tuttu si lascia corre.
Mi dispiace Cursichella,
t’emu cundannatu à more.
Era un altru destinu,
prumessu da u Signore.

Prumessu da u Signore,
manghjendu u pane tondu.
A tavula d’apostuli,
da a cima sinn’à u fondu.
Stava à sente u figliolu,
di quellu ch’à fattu u mondu.

Quandu ellu hà fattu u mondu,
Diu avia a certezza.
Di facci cum’è rigalu,
una terra di bellezza.
Chì ci invidieranu tutti,
una cusì granda richezza.

Una cusi bella richezza,
incù l’oliu balaninu.
U vinu patrimonincu,
è u casgiu pecurinu.
Fatta di marina è monte,
da Pumonte à Cismonte.

Volti prestu in casa toia,
apri puru i to purtelli.
Accendi torna lu focu,
canteranu li zitelli.
Puru da u montestremu,
vedaremu ‘ssu lume speme.

Cuchjone

Classé dans : Puesia corsa — 18 février, 2007 @ 12:49

È davanti à i lettori,
un ritrattu vi prisentu.
Senza avè a pretenzione,
di Maistrale u talentu.
Eccu e quattru stagione,
di u pastore Cuchjone.

Di u pastore Cuchjone,
vi cunteraghju à a lestu.
Quale esse ghjè a vita,
di u nostru omu onestu.
Ch’ellu stia per ‘sse machje,
in muntagna o in l’arestu.

In muntagna o in l’arestu,
si dipende di a staghjone.
Chì ci vole à impiaghjà,
di prima à u nivaghjone.
Eppo muntagnà d’aprile,
in u stazzu di l’Aghjone.

In u stazzu di l’Aghjone,
tuttu u so estru ammuntagna.
À mezu à li pampasgioli,
u caprettu ùn si lagna.
Per cumpagnu hai solu,
u to cane Pidiolu.

U to cane Pidiolu,
quellu chì sonna lu cornu.
S’ellu ci vene à l’occasione,
una volpe in lu cuntornu.
Nichjarà sottu à a luna,
a so vita di fortuna.

A to vita hè fortuna,
ch’ellu hè pienu u casgile.
S’ella hè secca l’arbicella,
tornarà verde d’aprile.
A sà ancu a tintinnaghja,
chì vi tocca à l’impiaghja.

Chì vi tocca à l’impiaghja,
chì cumencia a friscura.
Avà di l’altu silenziu,
s’abbandona la virdura.
In ‘ssu locu di muntagna,
era vita di cuccagna.

Era vita di cuccagna,
ma batte coda Pidiolu.
Chì li piacenu e cime,
ma dinò u so paesolu.
È per l’ottu di sittembre,
a Santa di u Niolu.

In la Santa di Niolu,
i pastori cù dinari.
Ghjunti da Corsica sana,
impruvisanu filari.
Sirinati à e zitelle,
cù l’amichi e paghjelle.

Cù l’amichi e paghjelle,
ma dinò e rivuccate.
M’arricordu una sera,
e più belle impruvisate.
Quandu u nostru Pasturellu,
rispondia à l’appellu.

Rispondia à l’appellu,
eppo compia questa festa.
Ognunu in casa soia,
rientria à a lestra.
Chì per u nostru Cuchjone,
sò finite e canzone.

Sò finite e canzone,
ch’aspettanu e faccende.
Inde un paese ò inde l’altru,
u casgiu ci vole à vende.
E per Natale u caprettu,
u faremu à l’istrettu.

U faremu à l’istrettu,
tutti in giru à u fucone.
Si facenu li stuviglii,
per a novella staghjone.
Di salga hè la casgiaghja,
d’alivu lu cuchjarone.

È s’aspetta fin’ di marzu,
mumentu tantu aspettatu.
In lu stazzu di l’Aghjone,
tuttu di murzu facciatu.
Chì u pastore capraghju,
ritruvarà l’alturaghju.

San Valentinu

Classé dans : Puesia corsa — 14 février, 2007 @ 10:06

Per furtuna t’aghju trovu
quessa a possu dì anch’eiu
induve tù faci u passu
u chjassu sarà u meiu
u ghjornu ci pensu sempre
a notte ci sunieghju
mette legne ind’è ‘ssu fornu
è campà senza frastornu

 Altre cose ùn aghju in capu
quandu dormu è quandu veghju
u core hè cusì liatu
per u più è per u peghju
ogni mumentu campatu
incù tegu pare megliu

T’arricordi quellu ghjornu
tocca prestu è tocca forte
‘ssi beati sentimenti
per a vita a me sorte
tutti a vulianu sapè
chjachjarendu à e porte
quale hai scontru senza vogliu
un bellu ghjornu di lugliu

In ‘ssu ghjornu di farraghju
ne beieremu u vinu
chì più bella brama ùn aghju
per imbriacà u destinu
a vita per fà ‘ssu viaghju
prupostu pà Valentinu

Cantaremu pianarellu
rispettendu à San Martinu
li diciaremu si mai
chi u nostru amore hè finu
cum’è a pampana fiurita
è u muscu vermentinu
quellu ùn ci dicerà nulla
a faremu senza brulla

E per l’uva di a vigna
chì dumane sarà vinu
stirpà vogliu a rimigna
è impetrà u camminu
cù l’amore in prima ligna
ti porghju un basgiu finu

U mio fanale

Classé dans : Puesia corsa — 8 février, 2007 @ 9:22

O lu mio caru amicu,
T’aghju à fà una risposta,
Chì di i guai d’esse solu,
A socu cio ch’ella costa,
Una donna in casa vale,
Più ch’u lume d’un fanale.

Per truvammi una moglia,
Fussi andatu annant’ à a luna.
Eppo sinamente à limbu,
S’ella ci ne era una.
Prontu à fà u giramondu,
Ch’ella sia bionda ò bruna.

Ma tutte quelle ch’aghju mossu,
Sò ciarbelle cum’è un ovu.
Aghju battutu u mondu sanu,
È si tù voli chì a ti provu,
Ci aghju frustatu scarpi,
Ma spusata ùn aghju trovu.

Eppo un ghjornu scuntrò,
Una fata incu e so ale.
È una Sonia pelegrina
Chì hà ammansatu u cignale.
Avà possu dì anch’eiu,
Ch’aghju trovu u mio fanale.

Lamentu

Classé dans : Puesia corsa — 10 janvier, 2007 @ 10:41

State à sente issu lamentu
causa di a me tristezza
Cusì forte era stu locu
nanzu chì a cativezza
D’una manu scelerata
ne scumpiessi a billezza

Hai zingatu u focu
in u bordu di a riccia
U to cumpagnu lu ventu
l’hà mossu in a scupiccia
Avà tocca à l’arburoni
di tastà a fuculiccia

Sò brusgiati i laricci
i frassi è u ghjalicone
Cursichella i to ghjuvelli
avà sentanu carbone
Prestu venerà l’invernu
hai persu u to pilone

Per l’occasione di sicuru
hè rivultata a me chjama
Ma chì Diu mi pardonga
d’avè cusì forte brama
Di sperà in a divizia
chì tù ti brusgi e mani

Missià

Classé dans : Puesia corsa — 5 décembre, 2006 @ 10:11

Missià dans Puesia corsa nume9riser

O lu mio caru missiavu
U nostru capimossa
T’aspettu dumaitina
Chì tù venghi à a riscossa
Di tutti ‘ssi cacciadori
Ch’ùn cunnoscenu a mossa

Cù Antone u to fratellu
Cantà vogliu a passione
In a ghjarghja di l’Arestu
Da sopra à u Spiluncone
Ellu facia e voce
Per fà move u sigone

Di Lione è di Culombu
Eri sempre accumpagnatu
Cum’è duie campanelle
In a Bocca à u Provatu
Cani di razza cursina
Capu neru è turcatu

D’Acquaviva à l’Arnella,
È passendu pà Talogna
Avà sì ch’aghju capitu
A dicu senza vergogna
Erate voi li patroni
Di ‘sse macchje è ‘ssi macchjoni

Ma avà ne tocca à mè
Quandu francu u Pittinaghju
Di salutà a cruciarella
Quandu mi ne passaraghju
Per mantene u to ricordu
In a culletta d’Arbaghju